Școlile și curentele psihologice

Compatibilitate, conflicte și credibilitate

Bogdan Mateciuc

În ultimele decenii, Psihologia a devenit un domeniu tot mai atractiv pentru tineri și studenți, fascinați de promisiunea înțelegerii minții umane și de posibilitatea de a ajuta pe alții. Creșterea numărului de „specialiști” este evidentă, însă nu toți urmează o formare strict academică – mulți dețin diplome sau certificate emise de asociații-fantomă și combină Psihologia cu abordări ezoterice sau pseudoștiințifice.

Psihologia, relativ tânără ca „știință”, are un parcurs fascinant și o diversitate de perspective care o fac uneori dificil de definit unitar. De la introspecția secolului XIX până la neuroștiințele contemporane, psihologii au încercat să explice mintea și comportamentul uman prin paradigme diferite. În acest articol prezentăm principalele școli și curente psihologice, fondatorii lor, ideile de bază, compatibilitățile și tensiunile dintre ele, precum și o reflecție asupra credibilității și susținerii lor „științifice”.

1. Principalele școli de Psihologie

1.1. Structuralism

  • Fondatori: Wilhelm Wundt, Edward Titchener
  • Idei principale: Mintea trebuie analizată în „elementele” sale de bază (senzații, percepții, emoții). Metoda centrală era introspecția, prin care subiecții raportau conștient experiențele lor.
  • Impact: A pus bazele primei psihologii de laborator, dar a fost criticată pentru lipsa de obiectivitate.

    • 1.2. Funcționalism

  • Fondator: William James (influențat de Charles Darwin)
  • Idei principale: Procesele mentale trebuie înțelese prin funcția lor adaptativă, nu doar prin structură.
  • Impact: A influențat educația, testarea inteligenței și psihologia aplicată.

    • 1.3. Psihanaliza

  • Fondator: Sigmund Freud
  • Idei principale: Inconștientul este scena conflictelor dintre pulsiuni, dorințe refulate și normele societății. Metode: asociere liberă, interpretarea viselor, analiza transferului.
  • Impact: A deschis calea psihoterapiei, dar a fost criticată pentru lipsa verificării empirice.

    • 1.4. Behaviorism

  • Fondatori: John Watson, B.F. Skinner
  • Idei principale: Psihologia trebuie să studieze doar comportamentul observabil, eliminând speculațiile despre minte. Învățarea se explică prin condiționare clasică (Pavlov) și condiționare operantă (Skinner).
  • Impact: A influențat educația, psihoterapia (modificarea comportamentului), dresajul animalelor.

    • 1.5. Gestalt

  • Fondatori: Max Wertheimer, Wolfgang Köhler, Kurt Koffka
  • Idei principale: Mintea organizează experiența perceptivă în întreguri („gestalt-uri”) care nu pot fi reduse la suma părților.
  • Impact: A influențat psihologia percepției, designul vizual și cercetările asupra rezolvării de probleme.

    • 1.6. Psihologia Umanistă

  • Fondatori: Carl Rogers, Abraham Maslow
  • Idei principale: Oamenii tind spre auto-actualizare, autenticitate și libertate personală. Terapeutul trebuie să ofere empatie și acceptare necondiționată.
  • Impact: A pus bazele consilierii centrate pe client și a inspirat psihologia pozitivă.

    • 1.7. Psihologia Cognitivă

  • Fondatori: Ulric Neisser (oficial), dar și Piaget, Chomsky
  • Idei principale: Mintea este un procesor de informație – studiază atenția, memoria, gândirea, luarea deciziilor.
  • Impact: A declanșat „revoluția cognitivă” și a dus la apariția neuroștiinței cognitive.

    • 1.8. Psihologia Biologică / Neuroștiințele

  • Idei principale: Comportamentul și emoțiile au baze neuronale și genetice. Se folosesc imagistica cerebrală, electrofiziologia, studiile genetice.
  • Impact: A condus la dezvoltarea psihofarmacologiei și a înțelegerii tulburărilor psihice.

    • 1.9. Psihologia Socio-Culturală

  • Idei principale: Comportamentul este puternic influențat de normele sociale, cultura și situațiile de grup.
  • Impact: Experimentele lui Milgram și Zimbardo au schimbat înțelegerea despre obediență, putere și moralitate.

    • 2. Compatibilități și incompatibilități

    Foarte compatibile: Gestalt + Cognitivă, Cognitivă + Neuroștiințe

    Gestalt a pregătit terenul pentru gândirea holistică în cognitivism; neuroștiința oferă suport biologic cognitivismului.

    Compatibile parțial: Cognitivă + Behaviorism (CBT), Umanistă + Cognitivă

    Integrarea modernă le combină în terapii hibride.

    Tensionate: Umanistă + Biologică, Funcționalism + Psihanaliză

    Umaniștii vorbesc de libertate, biologii de determinism. Psihanaliza vede conflicte interioare, funcționalismul accentuează adaptarea.

    Fundamental incompatibile: Psihanaliză + Behaviorism, Structuralism + Gestalt

    Behaviorismul neagă inconștientul, psihanaliza îl consideră central. Gestalt a criticat explicit analiza structurală în elemente.

    Astăzi, majoritatea acestor școli coexistă într-o abordare eclectică: psihoterapeuții integrează elemente din mai multe paradigme, iar cercetarea științifică tinde să privilegieze modelele care pot fi testate experimental.

    3. Credibilitatea Psihologiei

    Diversitatea de școli ridică întrebarea: Cât de credibilă este Psihologia?

    Pentru a înțelege mai bine cât de solide sunt aceste abordări din perspectiva științei actuale, le putem ierarhiza pe patru niveluri:

    Nivel 1 – Bine susținute (bazate pe dovezi solide)

  • Psihologia Cognitivă
  • Neuropsihologia / Psihologia Biologică
  • Psihologia Dezvoltării
  • Psihologia Socială (cu precizarea problemelor de replicabilitate)
  • CBT (Terapia Cognitiv-Comportamentală)

    • Nivel 2 – Susținute moderat (evidență mixtă, dar utile)

  • Psihologia Umanistă
  • Psihologia Pozitivă
  • Terapia Sistemică / de Cuplu / Familială
  • Psihologia Personalității (modelele Big Five)

    • Nivel 3 – Controversate sau cu validitate limitată

  • Psihanaliza Modernă
  • Testele Proiective (Rorschach, TAT)
  • Psihologia Transpersonală

    • Nivel 4 – Speculative / pseudoștiințe

  • Grafologia
  • NLP (Programarea Neuro-Lingvistică)
  • Psihologia Astrologică, Energetică și alte abordări ezoterice

    • În prezent, Psihologia încearcă să se miște spre practică bazată pe dovezi, replicabilitate și integrarea factorilor biologici, psihologici și sociali într-un model comun.

    4. Rolul consilierii spirituale

    În discuția despre Psihologie și terapiile moderne, este important să nu ignorăm dimensiunea spirituală a omului. În Creștinism, preotul sau duhovnicul joacă un rol esențial de consilier, mai ales în momente de criză morală, existențială sau de pierdere a sensului.

    Consilierea spirituală poate oferi sprijin moral și spiritual, ajutând persoana să-și clarifice relația cu Hristos-Dumnezeu (adevăratul vindecător al sufletului), să-și pună întrebări despre sens și vocație. De asemenea, ea implică repere de viață, principii morale și Sfintele Taine (spovedanie și împărtășanie), facilitând în același timp reintegrarea în viața parohială și susținerea prin grupul de credincioși.

    În același timp, preotul nu este pregătit să trateze tulburări psihice severe (schizofrenie, depresie majoră, PTSD). În asemenea cazuri, se recomandă colaborarea dintre preot și psiholog/psihiatru – unul ajută în plan duhovnicesc, celălalt în plan psihologic și medical.

    În multe situații, persoana aflată în criză are nevoie de toate resursele complementare pentru vindecare deplină: trup, minte și suflet.

    5. Comentariu final

    Psihologia nu este o dogmă unică, ci un mozaic de paradigme care încearcă să răspundă la întrebări fundamentale despre om. Această pluralitate îi reduce cumva credibilitatea. Este esențial ca psihologii să fie conștienți de limitele teoriilor lor, să nu absolutizeze un singur model și să se raporteze critic la datele deținute.

    Profesia de psiholog devine astfel una în permanentă transformare – o pendulare între neuroștiință și de medicină, dar și între etică și filosofie. Credibilitatea ei depinde de rigoarea cercetării, de onestitatea profesională și de capacitatea de a integra diferite perspective, în încercarea (futilă?) de a se apropia de Adevăr.

    Energia vitală NLP Theta Healing Vindecări și vindecători Înapoi la Editoriale