Bogdan Mateciuc, 16 august 2012
Am fost în concediu la Moeciu. Într-una din zile am urcat pe munte pentru a privi acel colț de rai pe care Dumnezeu l-a așezat aici.
Pe munte, din loc în loc erau case de oi. Case mici din lemn, făcute de oieri pentru a-și adăposti animalele și a le da mâncare.
În după amiaza aceea era înnorat. Când eram sus, cerul s-a întunecat și mai tare. A început o ploaie torențiala care a făcut periculoasa coborârea înapoi în stațiune.
Am alergat către una dintre casele de pe munte și, reușind să deschid ușa, am intrat așteptând să se oprească ploaia.
A plouat torențial pana târziu și, de aceea, m-am hotărât să dorm acolo peste noapte.
Casa de lemn avea un pod cu fân. Am urcat acolo și mi-am încropit un culcuș într-un colț unde nu picura apă prin acoperiș.
Noaptea, am fost trezit de zgomote de afară. La început a fost ca un vis, însă zgomotele m-au trezit de-a binelea. M-am ridicat încet și am privit afară pe un gemuleț al podului.
Nu mai ploua. În lumina lunii am văzut trei oameni care își legau caii de-un stâlp al casei. M-am uitat și am văzut că erau îmbrăcați precum cei din vechime. Cămăși largi peste care purtau haine de piele. Ițari și încălțări de piele.
Am rămas nemișcat, căci priveliștea cu totul neobișnuită. Am ciulit urechea ca să aud ce vorbeau, dar nu am putut desluși.
Apoi au intrat în casă. Stăteam ascuns în pod, urmărindu-i printre două scânduri ale podului. Atunci i-am văzut mai bine. Trei oameni ai muntelui, cu păr lung și barbă, trei călăreți în noapte, coborâți din alte timpuri. Purtau săbii la brâu.
Am încercat să ascult ce spuneau, însă vorbeau o limbă necunoscută. Și totuși, graiul îmi suna cunoscut. Am ascultat mai atent și am recunoscut un „cânili”, un „calu”, un „fratre”.
Și-au pus în cui hainele de piele ude, au îngrămădit pe jos niște paie și s-au întins pe ele ca să doarmă. Am răsuflat ușurat ca nu le-a dat prin cap să urce în pod.
Am rămas nemișcat, de teamă să nu fac bârnele podului să scârțâie. Mi-am lăsat capul încet jos pe paie, fiindu-mi teamă și să respir, ca nu cumva să fac vreun zgomot. Am stat așa toată noaptea, gândindu-mă cine ar putea fi oamenii aceia.
Când a început să se lumineze, s-au trezit. Și-au luat hainele, și-au aranjat părul cu mâna și au îngenunchiat toți trei. Unul a spus Tatăl nostru - am înțeles destule cuvinte din el - apoi au ieșit afară, au încălecat și au plecat. M-am uitat după ei pe geamul podului, până m-am asigurat că sunt bine plecați. Apoi am coborât din pod și am apucat-o și eu spre hotelul de la poalele muntelui.