Bogdan Mateciuc
O găsești peste tot. În multinațională, la bancă, ba și la biserică, dacă e să ai norocul – sau ghinionul – să nimerești pe mâna ei. Ea e „secretara universală”. Nu contează funcția scrisă în fișa postului, pentru că, în realitate, domnișoara sau doamna suferă de o boală rară, dar molipsitoare: Sindromul Secretarei.
La multinațională, o vezi cum defilează printre birouri de parcă ar fi șeful suprem reîncarnat într-o fustă creion. Vorbește cu exact același ton cu care directorul general își adresează subalternii: scurt, apăsat, cu pauze dramatice, să priceapă și surzii din departament. Când îi spune unui inginer „Așa se face!”, să fii sigur că inginerul nu mai pune întrebări. E clar: „ea e șefa de pe etaj”.
Până și femeia de serviciu, săraca, intră în hora asta. Dacă urcă cu tava de cafele la etajul cinci, cel al directorilor, vocea ei se schimbă, devine gravă, cu respect la purtător:
– Cafeaua, tov’ director… fierbinte, cum m-ați rugat!
Dar dacă se abate pe la etajul unu, la Facturare, tonul se topește, râde, glumește. E ca un barometru al puterii – mai sus, mai solemn; mai jos, mai omenește.
La bancă, e și mai gustos. Stai la coadă, cu factura la telefon în mână, când apare un paznic îmbrăcat în grena, cu pantofi scâlciați. Îți face semn autoritar:
– Dom’le, treceți mai încolo!
Te uiți, ca omul, pe jos – nici urmă de vreo linie de confidențialitate. Pereții? Curați ca lacrima.
– Dar… unde scrie? întrebi, cu un fir de voce.
– Nu scrie, dar știu eu! Haideți, că nu vreau să-mi stric ziua!
Și cum să-l contrazici? El lucrează acolo, deci are dreptate din oficiu. Mai târziu, în biroul directorului, curios, întrebi la director dacă „domnul în grena” e coleg cu dânsul.
Duminica, crezi că scapi. Te duci la biserică, să mai cureți praful de pe suflet. Numai că, surpriză! La intrare, Tanti Nuți, lumânăreasa, veghează cu privirea ascuțită ca o baionetă.
– Nu pe acolo! șuieră ea, de parcă drumul pe care pășeai strica ordinea cosmică.
– Voiam doar să…
– Nu se trece pe acolo!
Și gata. Verdictul a fost dat. Tanti Nuți, fără diplomă, fără certificat, îți explică apoi exact ce, cum și cât: câte lumânări să aprinzi, câți pași să faci până la icoană și pe unde, câte cruci să-ți faci, câți lei să lași, la ce oră să pleci și, dacă ești cuminte, poate te ajută și Dumnezeu.
Așa că, după ce îți faci toate închinăciunile regulamentare, conform spuselor agentei de circulație din biserică, ai șansa divină să ajungi… la o multinațională cu o secretară în toată regula. Sau la o bancă unde un individ în grena îți spune ce și cum, crezând că a primit și el, la pachet, o felie din aura directorului.