Bogdan Mateciuc, 7 martie 2010
Copil fiind, am învățat că 8 martie este Ziua Femeii. La grădiniță și la școală, confecționam felicitări cu o poză în costum de șoim al patriei sau de pionier, lângă care erau desenate niște flori și textul „8 Martie - La mulți ani, mămica mea”. Pentru adulți, 8 martie era Ziua Femeii.
Ca la toate sărbătorile pe care le-am apucat de copil, nu mi-am pus decât târziu întrebarea ce legătură există între acea dată calendaristică și sărbătoarea în sine. Așa am aflat, de pildă, că sărbătorim Nașterea Domnului pe 25 decembrie pentru că, potrivit unor calcule, în această zi s-a născut Domnul Iisus Hristos. Pe 1 mai sărbătorim Ziua Muncii pentru că în secolul 19, într-o zi de 1 mai au avut loc niște confruntări violente între niște greviști americani și forțele de poliție. Iar pe 25 octombrie sărbătorim Ziua Armatei pentru că în această zi, în 1944, a fost curățat teritoriul României de hortiști și germani. Chiar și Velăntainsdei are o explicație - data calendaristică este asociată cu un presupus sfânt catolic, ajutător al unor îndrăgostiți sau al îndrăgostiților. Nu e clar însă de ce aveau aceștia nevoie de ajutorul lui Valentin.
Nu am găsit însă nici un răspuns la întrebarea ce legătură există între ziua de 8 martie și femei sau mame. De fapt, la maturitate, când am încercat să pun în discuție acest subiect, unele participante la discuție m-au etichetat a priori ca misogin. Probabil și aceste rânduri vor fi, pentru unele cititoare, misogine. Totuși, din fire, nu înțeleg să sărbătoresc lucruri aiurea, al căror rost nu îl înțeleg. Spun acest lucru și despre recent inventata Zi a Bărbatului, înfiptă de parlamentari pe undeva prin luna mai, parcă.
În mod firesc, o eventuală Zi a Femeii ar trebui să aibă legătură cu un fapt istoric petrecut în această zi. De pildă, să fie legată de nașterea sau plecarea din această lume a unei femei model pentru generațiile următoare. Altfel, sărbătoarea este artificială și falsă.
În perioada comunistă, adolescent fiind, mi se părea evident că 8 martie era o sărbătoare promovată pe linie de partid. Nu era doar Ziua Mamei și a femeilor - era ziua mamei comuniste, a femeii muncitoare, a tractoristei și a sudoriței, a tuturor tovarășelor cu mânecile suflecate care munceau cu drag pentru îndeplinirea planului anual în 10 luni și a celui cincinal în trei ani. Peste tot unde te întâlneai cu Ziua Femeii, manifestările purtau culoarea partidului.
După lovitura de stat și reciclarea comuniștilor în democrați, sărbătorirea lui 8 martie ca Zi a Femeii a continuat în virtutea inerției și a tradiției formate în 50 de ani de comunism. Fără întrebări, fără explicații. Opt martie este ziua femeii pentru că... este 8 martie.
Apoi, prin anii 2000, am găsit un articol semnat de un profesor rus de teologie, Andrei Kuraev. Un articol lung, cu vagi accente antisemite, dar din care rămâi cu un răspuns interesant: 8 martie ca Zi a Femeii este o invenție a comuniștilor ruși, iar noua sărbătoare a fost exportată ca atare în toate țările în care a existat o mișcare comunistă sau socialistă cât de cât activă. Înclin să-i dau dreptate profesorului Kuraev, dată fiind sârguința cu care, în această zi, și comuniștii români fâlfâiau steagul feminismului roșu. Potrivit profesorului, autoarea invenției a fost o anume Clara Țetkin, evreică comunistă din Rusia Sovietică a anilor 1920, care și-a spus imaginația în slujba partidului care avea nevoie de un simbol pentru animarea și înregimentarea femeilor sub steagul roșu. Așa că tovarășa Țetkin a pus de o „sărbătoare a femeilor”. Profesorul Kuraev merge mai departe și ne face cunoscut și felul în care această „sărbătoare” a fost stabilită pentru data de 8 martie. Vă invit să-i citiți articolul.