Minunea Sfintei Lumini Pascale de la Ierusalim

Focul imaterial care apare la Ierusalim, la praznicul ortodox al Învierii

Bogdan Mateciuc

În fiecare Sâmbătă Mare, cu ocazia Paștelui Ortodox, în Biserica Învierii din Ierusalim are loc marea minune a Sfintei Lumini, care uimește, bucură și dă credință celor care se învrednicesc să fie acolo în acel moment. Minunea adeverește, în fiecare an, că adevărata sărbătoare a Învierii Domnului este cea ținută de Biserica Ortodoxă.

1. Pregătirea Sfântului Mormânt

Sâmbătă dimineața, înainte de slujba Învierii, are loc o verificare minuțioasă a Mormântului. La această verificare participă reprezentanți ai tuturor cultelor creștine prezente la Ierusalim, precum și reprezentanți ai autorităților statului Israel. Scopul este acela de a verifica să nu existe nici o sursă de foc Sfântul Mormânt. Mormântul este apoi sigilat cu un sigiliu din ceară.

Cultele prezente la Ierusalim (copții, armenii, maroniții și alții) sunt foarte atente la această procedură. Interesul lor are o anumită motivație. Dacă într-un an nu ar avea loc minunea Sfintei Lumini atunci când Patriarhul Ortodox oficiază slujba, atunci ei ar putea revendica anumite drepturi cu privire la Sfântul Mormânt.

2. Slujba Sfintei Lumini

Slujba are loc la ora 12:00 și are trei părți: Litia, intrarea Patriarhului în Sfântul Mormânt și rugăciunile Patriarhului pentru venirea Sfintei Lumini.

La amiază, Patriarhul ortodox al Ierusalimului, însoțit de episcopi, preoți și diaconi și de Patriarhul armean, intră în Sfântul Mormânt în bătaia clopotelor. Înaintea Patriarhului, păstrătorul Sacristiei Sfintei Biserici duce candela care e mereu aprinsă și care este stinsă în acea zi pentru a se reaprinde de la Sfânta Lumină. Din Biserica Sf. Ap. Iacob, Patriarhul intră în altar și se așază pe scaunul patriarhal. Apoi reprezentanții armenilor, arabilor, copților și ai altora trec și sărută mâna Patriarhului pentru a putea primi Sfânta Lumină. Dacă nu sărută mâna Patriarhului ortodox, ei nu au dreptul să primească Sfânta Lumină din mâinile lui. Imediat după aceea începe Litia, când credincioșii înconjoară de trei ori Sfântul Mormânt și se opresc în fața Mormântului unde stau oficialii.

După Litie, Sfântul Mormânt este desigilat iar Patriarhul se dezbracă de vesmintele patriarhale. El rămâne în haina albă de preot și este percheziționat de guvernatorul Ierusalimului și de șeful Politiei, în fața tuturor pentru ca toată lumea să vadă că nu are nici o sursă de foc asupra lui.

După aceea, Patriarhul ia făcliile (stinse) și intră în Sfântul Mormânt împreună cu paznicul armean. Toate candelele sunt stinse și nu e nimic aprins în Sfânta Biserică sau în Sfântul Mormânt.

3. Cum apare Sfânta Lumină

În interiorul Sfântului Mormânt, Patriarhul cade în genunchi și rostește rugăciunile prin care îl roagă pe Mântuitorul Iisus Hristos să trimită Sfânta Lumină ca dar al sfințirii pentru popor. Apoi, într-o liniște absolută, în timp ce Patriarhul se roagă, un vuiet se aude și aproape simultan sclipiri alb-albăstrii apar de peste tot, ca și cum milioane de aparate foto ar clipi în același timp. Toate candelele se aprind miraculos. Sfânta Lumină aprinde deodată făcliile pe care le tine Patriarhul, precum și lumânările multora din biserică. Mulțimea izbucnește în urale în timp ce lacrimi de bucurie se preling din ochii tuturor.

Timp de câteva minute Sfânta Lumină nu are caracteristicile focului și păstrează o tentă aparte. Aceasta durează câteva minute după ce Patriarhul iese din Sfântul Mormânt și dă Lumina poporului. Oricine poate atinge focul celor 33 de lumânări fără să se ardă. După aproximativ o jumătate de oră, flacăra devine obișnuită (fierbinte).

4. De când datează minunea

Prima mărturie scrisă despre Sfânta Lumină datează din veacul al patrulea, dar sunt și autori care vorbesc despre evenimente petrecute în primul veac. Astfel, Sfinții Ioan Damaschinul și Grigore de Nisa povestesc cum Apostolul Pavel a văzut Sfânta Lumină în Sfântul Mormânt după învierea Mântuitorului. Monahul rus Daniel povestește, la anul 1106, despre minunea Sfintei Lumini și despre ceremoniile legate de aceasta, într-o manieră foarte detaliată. El arată că Patriarhul merge în Biserica Învierii cu două lumânări. Acolo îngenunchează în fața lespezii pe care a fost așezat Mântuitorul după coborârea după Cruce. Rostește rugăciuni și în acel moment se petrece minunea. Lumina apare chiar din lespede - o lumină albăstruie, greu de descris, care în cele din urmă aprinde candelele cu untdelemn și lumânările Patriarhului. Aceasta este Sfânta Lumină, care iese din Mormânt și aprinde și lumânările credincioșilor din biserică. Începând din veacul al patrulea și până în ziua de azi, diferite surse relatează acest eveniment impresionant. Din aceste surse se trage concluzia că minunea are loc în același loc, în aceeași zi și în același cadru liturgic ortodox de-a lungul vremii.

Numai Patriarhul ortodox are puterea să slujească la această slujbă. Au fost încercări din partea altor religii să realizeze această minune, însă nu au reușit. De exemplu, în anul 1579, conform mărturiilor istorice, armenii au dat bani sultanului Murat IV pentru a li se da voie să intre în Biserica Învierii și să țină ei slujba de Înviere. Sultanul le-a dat voie, iar armenii au pătruns în biserică și au încuiat ușile, lăsându-i pe ortodocși afară. Cuprins de disperare la vederea celor întâmplate, Patriarhul Ortodox a îngenuncheat pe treptele bisericii și s-a rugat lângă una dintre coloane. În timp ce se ruga, coloana de lângă el s-a despicat, lăsând lumina să vină afară prin fisură și să aprindă făcliile Patriarhului. Coloana există și astăzi.

Un muezin musulman pe nume Tunom, care a văzut minunea din minaretul moscheii de peste drum, s-a decis pe loc să abandoneze mahomedanismul și să creadă în Hristos. Văzând minunea, el a strigat: „Mare este credința creștinilor! Unu este adevăratul Dumnezeu, Dumnezeul creștinilor! Cred în Hristos cel înviat din morți. Mă închin lui ca Dumnezeu al meu”.

Ceilalți musulmani, văzând convertirea lui credința creștină, au pus mâna pe el și l-au decapitat. Moaștele lui sunt păstrate până astăzi în Mănăstirea Fecioarei Maria din Ierusalim.

Musulmanii, care nu cred în jertfa și învierea lui Hristos, au încercat în mai multe rânduri să pună piedici în calea minunii. Bine-cunoscutul istoric musulman Al-Biruni scrie: „Un guvernator musulman a înlocuit fitilul lumânărilor cu sârmă din aramă, ca lumânările să nu se poată aprinde. Când a venit însă focul, arama s-a aprins.”

Aceasta nu a fost singura încercare. Cronicarul englez Gautier Vinisauf descrie ce s-a petrecut la anul 1192.

„În 1187, sarazinii sub conducerea sultanului Saladin au cucerit Ierusalimul. În acel an, sultanul a vrut să fie și el prezent la slujbă, deși nu era creștin. La sosirea sa, focul a venit în mod minunat și toți cei de față au rămas mirați. Sarazinii au spus că focul a venit printr-o înșelătorie pusă la cale de creștini. Saladin, dorind să arate vicleșugul, a stins candela pe care o aprinsese Lumina, dar candela s-a reaprins imediat. A stins-o și a doua oară și a treia oară, dar de fiecare dată candela s-a aprins la loc. Văzând aceasta, sultanul a strigat cu glas profetic: Da, curând voi muri sau voi pierde Ierusalimul.”

Sfânta Lumină simbolizează și ne amintește într-un mod miraculos de învierea lui Hristos. Este o minune trimisă de Dumnezeu de-a lungul veacurilor din însăși Lumina Lumii care este Hristos. Știința nu poate explica această minune și, în semn de respect, nici nu a încercat să o explice. Cine ar putea însă explica o minune adevărată?

5. Chestiunea autenticității minunii

Ca la orice altă minune, sunt mulți care nu cred în ea și afirmă că aceasta ar fi de fapt o înșelătorie pusă la cale de ortodocși. Ei cred că Patriarhul are cu el o brichetă, atunci când intră în Sfântul Mormânt. Totuși, aceste supoziții nu țin seama de mai multe aspecte. Chibriturile și brichetele sunt invenții recente. Acum o sută de ani, să aprinzi un foc dura mult mai mult decât cele câteva minute pe care le petrecea și le petrece Patriarhul înăuntru. Alții spun că există o candelă deja aprinsă înăuntru, de la care el aprinde lumânările, dar autoritățile locale (evrei, deci necreștini) verifică și arată că nu există nici o sursă de lumină în Sfântul Mormânt.

În anul 2008, o echipă de cercetători ruși a mers cu echipamente de măsură la Sfântul Mormânt, pentru a urmări ce se întâmplă în momentul apariției Luminii în timpul slujbei de Înviere. Aparatele de măsură au indicat perturbații electromagnetice inexplicabile, chiar în momentul venirii Luminii. Puteți afla mai multe detalii aici.

Pe Internet se pot găsi numeroase filmări cu Sfânta Lumină Pascală, realizate de martori.

Credința noastră Apologetică