Bogdan Mateciuc
Când a avut loc Exodul? În vremea cărui faraon? Unde se afla Moise în istoria Egiptului? Ce legătură au hicsosii cu această poveste? Și ce au spus despre Moise autorii antici care nu făceau parte din tradiția biblică?
Pentru cititorul Bibliei, Exodul sau ieșirea evreilor din Egipt este una dintre marile narațiuni fondatoare ale Vechiului Testament. Israel pleacă din Egipt, trece prin pustiu, primește Legea la Sinai și pornește spre țara făgăduită.
Dar, atunci când încercăm să așezăm povestea pe axa timpului, apar întrebări dificile. Biblia nu spune numele faraonului. Egiptul nu ne-a lăsat o inscripție care să descrie explicit cele zece plăgi și plecarea lui Israel. Arheologia nu a identificat tabăra lui Moise în Sinai.
În schimb, avem o mulțime de piese: cronologia biblică, istoria Egiptului, orașele din Delta Nilului, populațiile levantine, hicsosii, documentele despre Canaan, stela lui Merneptah și tradițiile despre Moise păstrate de autori precum Manetho, Diodor din Sicilia și Josephus.
Dacă le așezăm pe aceeași hartă, putem obține o imagine mult mai clară a lumii istorice în care trebuie să plasăm Exodul, chiar dacă nu putem reconstitui fiecare detaliu cu certitudine.
1. Două date pentru Exod
Cea mai importantă întrebare este chiar prima: Când a avut loc Exodul?
În cercetarea biblică s-au conturat două mari cronologii.
Prima plasează Exodul în jurul anului 1446 î.Hr.
A doua îl plasează în secolul al XIII-lea î.Hr., în perioada dinastiei a XIX-a, adesea în timpul lui Ramses al II-lea.
Diferența dintre ele este de aproximativ două secole.
Nu este o diferență minoră. Înseamnă că, în cele două scenarii, Moise ar fi trăit sub dinastii complet diferite, iar faraon ar fi fost altcineva.
De aceea, înainte să întrebăm „cine era faraonul?”, trebuie să întrebăm care cronologie este mai plauzibilă?
2. Cronologia timpurie: anul 1446 î.Hr.
Argumentul fundamental vine dintr-un pasaj aparent secundar.
3 Regi 6:1 spune că templul lui Solomon a început să fie construit în al 480-lea an după ieșirea israeliților din Egipt.
Dacă anul al patrulea al lui Solomon este plasat în jurul anului 966–967 î.Hr., numărarea celor 480 de ani duce la aproximativ 1446 î.Hr. pentru Exod. Aceasta este baza „cronologiei timpurii”.
Schema ar fi:
cca. 1446 î.Hr.: Exodul.
cca. 1406 î.Hr.: intrarea în Canaan, dacă luăm literal cei 40 de ani din pustiu. Perioada Judecătorilor.
cca. 970 î.Hr.: domnia lui Solomon.
cca. 966/967 î.Hr.: începutul construirii Templului.
Această cronologie este foarte atractivă pentru cine acordă valoare cronologiei biblice explicite. Însă ea are și probleme.
Mulți cercetători consideră că cei 480 de ani din 3 Regi 6:1 nu trebuie neapărat interpretați ca 480 de ani calendaristici consecutivi. Ei pot reprezenta o schemă simbolică sau genealogică, de exemplu o succesiune de generații.
De aceea, anul 1446 î.Hr. este o interpretare posibilă a textului, nu o dată istorică certă.
3. Dacă Exodul a fost în 1446 î.Hr., cine era faraon?
Aici intrăm în dinastia a XVIII-a.
Cronologia aproximativă este:
Tutmes I → Tutmes II → Hatshepsut / Tutmes III → Amenhotep II → Tutmes IV → Amenhotep III
În varianta cronologiei timpurii, Tutmes III este adesea propus ca faraon al perioadei de asuprire, iar Amenhotep II ca faraon al Exodului.
Schema este aceasta:
Tutmes III → asuprirea israeliților → Amenhotep II → plăgile și Exodul
Amenhotep II a domnit în secolul al XV-lea î.Hr., deci cronologic poate fi plasat în acest scenariu.
Însă trebuie spus din nou că nu avem nicio inscripție egipteană care să-l identifice pe Amenhotep II cu faraonul din Exod. Identificarea rezultă din cronologie.
4. O posibilă cronologie a vieții lui Moise
Dacă adoptăm această interpretare, putem încerca să suprapunem povestea lui Moise peste istoria Egiptului.
Schema ipotetică ar fi:
cca. 1526 î.Hr.: Nașterea lui Moise.
cca. 1526–1486 î.Hr.: Moise crește în Egipt.
cca. 1486 î.Hr.: Moise fuge din Egipt, după uciderea egipteanului.
cca. 1486–1446 î.Hr.: Moise trăiește în Madian.
cca. 1446 î.Hr.: Moise se întoarce în Egipt.
1446 î.Hr.: Cele zece plăgi.
1446 î.Hr.: Exodul.
cca. 1446–1406 î.Hr.: Pribegia prin pustiu.
cca. 1406 î.Hr.: Intrarea în Canaan.
Această reconstrucție este ipotetică, dar are avantajul că respectă intervalele de 40 de ani prezentate în textul biblic și cronologia de 480 de ani din 3 Regi.
5. Unde se încadrează Hatshepsut?
Aici cronologia devine foarte interesantă.
Hatshepsut a fost una dintre cele mai importante figuri ale dinastiei a XVIII-a. A domnit împreună cu Tutmes III și apoi singură.
În unele reconstrucții apologetice, Hatshepsut a fost propusă drept fiică a faraonului care l-a salvat pe Moise.
Motivul este evident: Biblia spune că fiica faraonului l-a găsit pe micul Moise în coșulețul de pe Nil și l-a adoptat.
Însă această identificare nu poate fi demonstrată. Nu există nicio inscripție care să spună că Hatshepsut a adoptat un copil evreu numit Moise. Prin urmare, este o speculație interesantă, nu o concluzie istorică. Totuși, ea arată cât de precis poate fi construită o cronologie dacă alegem data de 1446 î.Hr.
6. Moise în Madian
După fuga din Egipt, Biblia îl plasează pe Moise în Madian timp de 40 de ani.
Din punct de vedere geografic, acest lucru este perfect compatibil cu lumea Orientului Apropiat al epocii. Egiptul avea legături strânse cu Sinaiul și Canaanul. Drumurile militare și comerciale traversau regiunea.
Moise nu ar fi fugit într-un „capăt al lumii”. Ar fi trecut din lumea egipteană în lumea triburilor și populațiilor semi-nomade de la marginea deșertului. Acolo se căsătorește cu Sefora și intră în familia lui Ietro.
După patru decenii, se întoarce în Egipt.
7. A doua cronologie: Exodul în secolul al XIII-lea
A doua mare reconstrucție pornește de la un alt indiciu biblic: Ramses.
Ieșirea 1:11 spune că israeliții au construit pentru faraon cetățile de depozit Pitom și Ramses.
În Delta Nilului a existat într-adevăr un mare oraș numit Pi-Ramesses, asociat cu Ramses al II-lea.
Mai mult, situl Avaris/Tell el-Dab'a, capitala hicsosilor, se află în aceeași zonă și a devenit ulterior parte din Pi-Ramesses. Cercetările arheologice identifică Tell el-Dab'a cu Avaris și partea sudică a sitului cu Pi-Ramesses.
Aici avem o coincidență geografică remarcabilă: Avaris → zona Pi-Ramesses → Delta răsăriteană → drumul către Canaan.
Este chiar regiunea în care Biblia plasează începutul Exodului.
8. Ramses II
Ramses II a domnit în secolul al XIII-lea î.Hr. și a fost unul dintre cei mai puternici faraoni ai Regatului Nou.
A construit masiv. Numele său este asociat cu numeroase monumente, temple și proiecte de construcție.
De aceea, dacă Exodul este plasat în secolul al XIII-lea, Ramses II este un candidat natural pentru faraonul asupririi.
Însă există o problemă.
Dacă Ramses II este faraonul care îi asuprește pe israeliți, atunci cine este faraonul Exodului?
Unele teorii mai vechi îl identificau pe fiul său, Merneptah.
Această soluție a pierdut însă mult teren deoarece stela lui Merneptah, datată aproximativ în 1207 î.Hr., menționează Israelul deja în Canaan.
Prin urmare, schema:
Ramses II → asuprire
Merneptah → Exod
este problematică.
9. Merneptah și cea mai importantă bornă cronologică
Stela lui Merneptah este una dintre cele mai importante descoperiri pentru istoria Israelului.
În jurul anului 1207 î.Hr., faraonul Merneptah se laudă cu victoriile sale în Canaan și menționează Israelul.
Textul egiptean folosește pentru Israel un determinativ care indică un grup/populație, spre deosebire de determinativele folosite pentru orașele din aceeași listă. Cercetarea academică identifică în mod obișnuit această mențiune cu Israelul din Canaan.
Aceasta ne spune ceva foarte important: în jurul anului 1207 î.Hr., poporul Israel era deja în Canaan.
Nu demonstrează Exodul, dar stabilește o bornă istorică.
Dacă Exodul a avut loc în secolul al XIII-lea, el trebuie să fie suficient de timpuriu pentru ca Israel să fi ajuns în Canaan și să existe acolo ca grup distinct înainte de această inscripție.
10. Harta celor două teorii
Putem vizualiza cele două cronologii astfel:
TEORIA TIMPURIE
cca. 1550 î.Hr.: Ahmes I îi învinge pe hicsosii
Dinastia a XVIII-a: Tutmes I → Tutmes II → Hatshepsut / Tutmes III
cca. 1446 î.Hr.: Moise — Exodul
Amenhotep II → Tutmes IV → Amenhotep III
cca. 1406 î.Hr.: Israel intră în Canaan → perioada Judecătorilor
cca. 966 î.Hr.: Templul lui Solomon
TEORIA TÂRZIE
cca. 1550 î.Hr.: Ahmes I îi învinge pe hicsosi
Dinastia a XVIII-a
Dinastia a XIX-a
Ramses I → Seti I → Ramses II
Exodul — posibil în sec. XIII î.Hr.
Merneptah
cca. 1207 î.Hr.: Israel menționat în Canaan
Dinastia a XX-a
Epoca fierului
11. Unde apar hicsosii?
Hicsosii sunt o piesă importantă, dar nu trebuie confundați cu israeliții.
Avaris, capitala lor, era în Delta răsăriteană și era un mare centru comercial. Arheologia arată o populație cu puternice legături levantine, inclusiv importuri și practici culturale siriano-palestiniene.
Hicsosii au controlat nordul Egiptului în timpul celei de-a doua perioade intermediare.
Ahmes I i-a învins și a inaugurat Regatul Nou.
De aici s-a născut o teorie interesantă: memoria hicsosilor ar fi putut influența atitudinea egiptenilor față de populațiile asiatice din Delta Nilului.
Este însă important să reținem că hicsosii nu erau israeliții.
Hicsosii au dispărut ca dinastie cu aproximativ un secol înainte de data de 1446 î.Hr. și cu mult înainte de cronologia târzie. Ei demonstrează că populații levantine puteau trăi în Delta Nilului și puteau deveni extrem de importante politic.
12. Avaris: locul care leagă mai multe capitole
Avaris este unul dintre cele mai interesante locuri pentru această discuție.
Orașul a fost centru comercial în Regatul Mijlociu, un mare centru levantin, capitală a hicsosilor, parte a zonei Pi-Ramesses, și mare centru regal în epoca lui Ramses II
Arheologia arată că Avaris era conectat atât cu Egiptul, cât și cu Levantul. Era situat pe drumurile care legau Delta de Sinai și Palestina.
Această geografie face ca Delta răsăriteană să fie esențială pentru orice reconstrucție a Exodului.
13. Unde sunt israeliții?
Aici apare una dintre cele mai mari probleme.
Nu avem o inscripție egipteană din timpul lui Moise care să spună „Astăzi israeliții au plecat din Egipt”. Nici nu avem vreo arhivă care să descrie cele zece plăgi. Însă avem dovezi că populații levantine locuiau în Delta Nilului.
Prin urmare, partea generală a tabloului este istoric plauzibilă: egipteni + populații levantine + Delta Nilului + Canaan + Sinai erau elemente reale ale lumii antice.
Problema este identificarea exactă a unui grup cu Israelul biblic.
14. „Apiru” și „evreii”
În documentele Orientului Apropiat apare termenul Habiru/Apiru.
Asemănarea cu termenul ebraic pentru „evreu” (ibri) a atras atenția cercetătorilor, însă nu trebuie făcută identificarea Habiru = evrei.
Termenul Habiru apare în contexte diferite și pare să desemneze mai degrabă categorii sociale sau grupuri aflate în afara structurilor politice obișnuite.
Este posibil ca unii oameni care au fost numiți Habiru să fi ajuns ulterior în grupurile care au format Israelul, dar nu se poate demonstra această identitate.
15. Moise în afara Bibliei
Unul dintre cele mai interesante aspecte ale problemei este că, la multe secole după perioada Exodului, apar în lumea greco-romană relatări despre Moise și plecarea unor populații din Egipt. Nu sunt surse contemporane, dar sunt importante pentru istoria memoriei Exodului.
Primul mare nume este Manetho.
16. Manetho și Osarseph
Manetho a fost un preot egiptean care a scris în perioada elenistică.
Opera sa s-a pierdut în mare parte, dar s-au păstrat fragmente prin intermediul altor autori precum Josephus.
În versiunea transmisă de Josephus, Manetho povestește despre un faraon numit Amenophis, care ar fi primit avertismentul că Egiptul trebuie curățat de oameni considerați bolnavi sau impuri.
Un grup de aproximativ 80.000 de oameni este trimis la muncă. Aceștia ajung să se răscoale și își aleg drept conducător un preot numit Osarseph. Manetho spune că acesta și-a schimbat ulterior numele în Moses. Mai mult, povestea îi leagă pe acești oameni de hicsosi și de Avaris.
Este evidentă asemănarea cu Exodul: Egipt → populație asuprită → conducător → plecare → conflict cu faraonul → formarea unui grup separat.
Însă relatarea lui Manetho nu poate fi tratată ca o cronică contemporană a Exodului.
17. Josephus îi răspunde lui Manetho
Josephus, istoricul evreu din secolul I d.Hr., citează aceste tradiții în lucrarea Contra lui Apion. Scopul său este să apere vechimea și demnitatea poporului evreu.
Josephus respinge ideea că israeliții ar fi fost oameni bolnavi sau necurați expulzați din Egipt.
Însă, pentru noi, opera lui are o valoare suplimentară: datorită lui cunoaștem fragmente din tradiții egiptene care altfel s-ar fi pierdut.
Astfel putem vedea că, în Antichitatea târzie, Exodul era deja subiectul unor versiuni istorice concurente.
18. Diodor din Sicilia
Diodor din Sicilia, în secolul I î.Hr., păstrează și el relatări despre originea evreilor.
Într-una dintre variante, o mare nenorocire lovește Egiptul, iar străinii sunt acuzați. Aceștia sunt expulzați și ajung în regiunea care avea să fie asociată cu Iudeea.
Și aici apare aceeași structură: Egipt → criză → străini → expulzare → Canaan.
Nu este Exodul biblic, dar este o tradiție care arată că memoria unei plecări din Egipt circula și în afara comunității evreiești.
19. Tacit
Tacit, istoricul roman din secolul I d.Hr., transmite o altă variantă.
În Istoriile sale, evreii sunt prezentați prin intermediul mai multor teorii privind originea lor.
Într-una dintre acestea, o epidemie îi determină pe egipteni să-i alunge pe cei bolnavi. Conducătorul exilaților este numit Moyses. Acesta îi conduce prin pustiu.
Versiunea lui Tacit este foarte diferită de Biblia ebraică și conține elemente polemice, dar este importantă deoarece confirmă că tradiția despre Moise și plecarea din Egipt circula în lumea romană.
20. Papirusul Ipuwer și cele zece plăgi
Un alt text egiptean celebru este papirusul Ipuwer.
El descrie o țară lovită de haos și nenorociri. Conține informații despre tulburarea ordinii sociale, foamete, moarte, sărăcie, tulburarea apelor, și răsturnarea ordinii tradiționale.
Din cauza acestor asemănări, unii comentatori au încercat să identifice Ipuwer cu o descriere egipteană a plăgilor, însă alții sunt de părere că Ipuwer este o operă literară egipteană, nu un raport oficial despre Exod.
21. Ce avem dacă punem toate piesele împreună?
Acum putem face o hartă mai interesantă.
Egipt. Nilul. Templele. Palatele. Administrația faraonică. Orașele de depozit. Delta. Populațiile levantine.
Avaris. Centru levantin. Capitală hicsosă. Port. Nod comercial.
Pi-Ramesses. Mare centru regal al epocii lui Ramses II.
Sinai. Deșert. Drumuri comerciale. Populații nomade. Madian.
Canaan. Teritoriu aflat sub influență egipteană. Orașe-stat. Populații locale.
Israel. În jurul anului 1207 î.Hr., apare în stela lui Merneptah ca populație așezată în Canaan.
Acesta este cadrul istoric.
22. Două scenarii istorice
Acum putem construi cele două mari scenarii.
Scenariul A: Exodul timpuriu
cca. 1526 î.Hr.: Nașterea lui Moise.
cca. 1486 î.Hr.: Fuga lui Moise. 40 de ani în Madian.
cca. 1446 î.Hr.: Moise se întoarce.
Plăgile. Exodul. 40 de ani în pustiu.
cca. 1406 î.Hr.: Intrarea în Canaan. Perioada Judecătorilor. Regatul Israel.
cca. 966 î.Hr.: Templul lui Solomon<./p>
Această cronologie este în acord cu lectura literală a celor 480 de ani din 3 Regi 6:1.
23. Scenariul B: Exodul târziu
Secolul al XIII-lea î.Hr.: Israel se află în Delta Nilului. Construirea orașului Ramses.
Ramses II. Moartea lui Ramses II. Merneptah.
cca. 1207 î.Hr.: Israel este deja în Canaan. Formarea și consolidarea Israelului în epoca fierului.
Această cronologie acordă o importanță mare numelui Ramses din Ieșirea 1:11 și cadrului arheologic al Deltei.
24. Care scenariu este mai bun?
Trebuie evitată o concluzie simplistă.
Cronologia timpurie are avantajul că ia în considerare afirmația explicită din 3 Regi 6:1.
Cronologia târzie are avantajul că se potrivește mai bine cu legătura textuală dintre „Ramses” și Pi-Ramesses și cu contextul arheologic al Deltei din epoca ramesidă.
Niciuna nu este însă demonstrată.
O sinteză enciclopedică asupra problemei observă tocmai acest lucru: atât cronologia timpurie, cât și cea târzie întâmpină dificultăți, iar datele disponibile nu permit o soluție completă.
25. Ce putem spune cu o relativă certitudine?
Putem spune câteva lucruri importante.
Egiptul avea contacte intense cu Canaanul. Populații levantine trăiau în Delta Nilului. Avaris a fost un mare centru levantin și hicsos. Pi-Ramesses a fost un mare centru regal în epoca lui Ramses II. Egiptul domina politic și militar o mare parte din Canaan în Regatul Nou. În jurul anului 1207 î.Hr., Israel exista deja în Canaan. În Antichitatea greco-romană circulau versiuni independente despre o plecare a unor populații din Egipt și despre Moise.
Aceste lucruri formează un fundal istoric real.
26. Ce nu putem spune?
Nu putem spune că Ramses II a fost faraonul Exodului.
Nu putem spune că Amenhotep II a fost faraonul Exodului.”
Nu putem spune că hicsosii erau israeliți.
Nu putem spune că papirusul Ipuwer descrie cele zece plăgi.
Nu putem spune că Manetho confirmă Exodul.
Și nu putem spune că arheologia demonstrează sau infirmă Exodul.
Fiecare dintre aceste afirmații depășește ceea ce arată dovezile.
27. Atunci ce s-ar fi putut întâmpla?
Aici intrăm în zona reconstrucției istorice.
Este posibil ca tradiția biblică să păstreze memoria unui eveniment istoric real în care un grup semitic a părăsit Egiptul.
Este posibil ca acest grup să fi fost mai mic decât numărul rezultat din interpretarea literală a cifrelor din Ieșirea.
Este posibil ca memoria lui să se fi unit ulterior cu alte grupuri care au format Israelul.
Este posibil, de asemenea, ca Exodul biblic să fie rezultatul unei tradiții istorice complexe, în care mai multe experiențe de migrație, robie, eliberare și stabilire în Canaan au fost integrate într-o singură narațiune fondatoare.
Însă acestea sunt modele de reconstrucție, nu fapte demonstrate.
28. De ce nu găsim urmele israeliților în Sinai?
Aceasta este una dintre întrebările cele mai frecvente.
Dacă sute de mii sau milioane de oameni au traversat deșertul, de ce nu există urme?
Răspunsul depinde în primul rând de ce dimensiune presupunem pentru grup.
Un grup relativ mic de nomazi poate lăsa foarte puține urme permanente.
Nu trebuie să ne imaginăm neapărat un oraș.
O tabără temporară de corturi, mutată după câteva zile sau săptămâni, este foarte diferită arheologic de o așezare construită din piatră.
Pe de altă parte, dacă cifra de milioane este luată literal, problema arheologică devine mult mai dificilă.
De aceea, dimensiunea reală a grupului Exodului este una dintre întrebările importante ale problemei istorice.
29. Exodul ca memorie istorică
Există o idee care merită luată în serios fără a o transforma într-o certitudine: o tradiție poate păstra memoria unui eveniment real chiar dacă forma în care evenimentul este transmis ulterior este mai amplă decât evenimentul inițial.
Dacă un grup relativ mic de oameni a părăsit Egiptul și a ajuns să joace un rol important în formarea Israelului, memoria acelei plecări putea deveni, de-a lungul generațiilor, povestea fondatoare a întregului popor.
Aceasta ar explica de ce Exodul ocupă un loc atât de important în identitatea israelită.
Însă există și o altă posibilitate: anume ca evenimentul să fi avut o amploare considerabilă și ca lipsa dovezilor directe să fie pur și simplu rezultatul conservării slabe a urmelor și al caracterului incomplet al arhivelor egiptene.
Nu putem decide între aceste scenarii doar pe baza dovezilor actuale.
30. Exodul nu este doar o migrație
Pentru Biblie, Exodul este mult mai mult decât plecarea unei populații. Este momentul în care Israel trece de la sclavie la libertate; de la Egipt la pustiu; de la o populație la un popor al legământului; de la faraon la Dumnezeu.
De aceea, chiar dacă istoricul nu poate demonstra fiecare detaliu al narațiunii, este important să înțelegem faptul că Exodul a devenit centrul memoriei istorice și teologice a Israelului.
31. Cum putem vizualiza Exodul?
Dacă citim toate datele împreună, putem încerca o imagine.
Să ne imaginăm Delta Nilului. Un ținut verde, străbătut de canale, lacuri și brațe ale Nilului. În jurul lor se află orașe egiptene, temple, depozite și instalații portuare.
Însă Delta nu este exclusiv egipteană. Pe străzi și în cartiere se găsesc oameni veniți din Levant. Negustori. Meșteșugari. Muncitori. Soldați. Familii. Oameni care au venit în Egipt cu generații înainte și au ajuns să trăiască între două lumi.
În această lume avem și comunitatea pe care Biblia o numește Israel.
Deasupra tuturor se află administrația faraonului. Faraonul controlează pământul, lucrările publice și armata.
Apoi apare conflictul.
Munca devine mai grea. Moise se întoarce. Apar plăgile. Ordinea Egiptului este zdruncinată. Iar într-o noapte, grupul pornește. Părăsește orașele Deltei. Se îndreaptă spre frontiera răsăriteană. În urma lui rămâne Nilul. Înainte se află deșertul. Și dincolo de deșert — Canaanul.
Aceasta este imaginea istorică pe care cititorul poate încerca să o așeze în spatele textului biblic.
Nu știm dacă fiecare detaliu s-a petrecut exact astfel, însă geografia și lumea istorică sunt reale.
32. Cine era faraon?
Dacă cititorul vrea să-și imagineze Exodul, trebuie să aibă în minte două imagini posibile.
Dacă Exodul a fost timpuriu:
Amenhotep II. Egiptul dinastiei a XVIII-a. Templele de la Teba. Armata egipteană care domina Canaanul. Drumurile militare spre nord-est. Delta populată și de comunități asiatice. Moise se întoarce din Madian.
Dacă Exodul a fost târziu:
Ramses II. Pi-Ramesses. Marile proiecte regale. Delta răsăriteană. Armata egipteană a epocii rameside. Canaanul aflat sub influență egipteană. Și, câteva decenii mai târziu, Merneptah, care consemnează Israelul în Canaan.
33. Concluzie: între credință și istorie
Exodul rămâne un eveniment dificil de încadrat cu exactitate în cronologia Egiptului antic.
Nu știm cu certitudine anul și nici faraonul. Nu știm exact unde a fost trecerea mării. Nu știm dimensiunea exactă a grupului. Nu avem o relatare egipteană contemporană a celor zece plăgi. Însă avem suficiente informații pentru a reconstrui lumea în care povestea Exodului trebuie să fie plasată.
Știm că Delta Nilului era un spațiu în care egiptenii și populațiile levantine se întâlneau. Știm că Avaris a fost un mare centru levantin și capitala hicsosilor. Știm că aceeași regiune a devenit ulterior centrul Pi-Ramesses. Știm că Egiptul controla Canaanul. Știm că Israel exista în Canaan în jurul anului 1207 î.Hr. Știm că, în Antichitatea greco-romană, tradiții despre Moise și o plecare a unor populații din Egipt circulau și în afara Bibliei.
Și știm că Exodul a devenit fundamentul identității istorice și religioase a Israelului.
De aceea, pentru cititorul Bibliei, poate cea mai folositoare abordare nu este să pretindem că toate misterele au fost rezolvate. Mai folositor este să privim harta. Să vedem Nilul, Delta, Avaris, Pi-Ramesses, Sinaiul și Canaanul.
Să-i vedem pe hicsosi dispărând din istorie și pe Egiptul Regatului Nou devenind din nou o mare putere.
Să-i vedem pe faraonii dinastiei a XVIII-a și apoi pe regii ramesizi.
Să-l vedem pe Moise ieșind dintr-o lume egipteană și intrând în pustiu.
Și apoi, după multe generații, să vedem numele Israel apărând într-o inscripție egipteană.
Între aceste puncte rămâne un spațiu pe care istoria nu îl poate umple în întregime. Acolo începe una dintre cele mai vechi și mai puternice memorii ale lumii biblice:
„Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Care te-a scos din țara Egiptului, din casa robiei.”
Exodul nu este, prin urmare, doar povestea unui popor care a plecat dintr-o țară. Este povestea prin care Israel a ajuns să-și explice cine este, de unde vine și cui îi aparține.
Vezi și Egiptul Antic: civilizația care a dominat lumea timp de trei milenii | Descifrarea vechilor scrieri: hieroglifele
Acasă Credința noastră Apologetică Sectologie Editoriale Magazin istoric