Bogdan Mateciuc
Ea [fiara] îi silește pe toți, pe cei mici și pe cei mari, și pe cei bogați și pe cei săraci, și pe cei slobozi și pe cei robi, ca să-și pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte, încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei. (Apoc. 13:16,17)
În capitolul 13 din cartea Apocalipsei este vorba despre o „fiară” puternică și înfricoșătoare, care se ridică „din mare” și care ajunge să stăpânească peste multe popoare. Această „fiară” îl hulește pe Dumnezeu și îi prigonește pe Sfinții lui Dumnezeu. Ea face minuni mari și îi face pe mulți să creadă în ea. Cumva, această „fiară” îi determină pe toți, indiferent de statut social sau de altă condiție, să primească pe mână sau pe frunte un „semn”, fără de care nu vor mai putea vinde sau cumpăra.
Am pus între ghilimele cuvintele fiară, mare și semn, întrucât de-a lungul timpului au existat felurite interpretări – ce este această „fiară”, ce este „marea” din care se ridică ea și ce „semn” ar fi acela pe care îl impune ea tuturor.
Începând din 2025, România s-a alăturat țărilor care emit cărți de identitate electronice. Proiectul românesc a început în 2021. Din 2024, procesul a fost extins progresiv la nivel național. CIE înlocuiește cartea de identitate clasică, oferind un format de tip card bancar, și conține datele personale clasice (nume, CNP, adresă etc.), fotografia biometrică, amprentele digitale, certificatul digital pentru semnătură electronică, un cip contactless ce permite autentificarea și semnătura electronică în sisteme informatice guvernamentale sau private. Circulă informația că, atunci când CIE va fi generalizată, cei ce nu o au nu vor mai putea ieși din țară.
Acest document permite identificarea online, semnarea de documente în format digital cu valoare legală și accesarea unor servicii publice digitale.
CIE nu este primul document românesc de identificare electronică. Avem deja permisul de conducere electronic (disponibil în format fizic, dar cu posibilitate de stocare digitală prin aplicația GHISEUL.RO sau ROeID), cardul național de sănătate (include cip și este utilizat pentru autentificarea în sistemul medical), pașaportul electronic (emis din 2009, conține date biometrice și permite trecerea frontierelor cu control automatizat), certificatul de semnătură electronică calificată (utilizat în mediul profesional pentru semnarea documentelor cu valoare juridică), dar și unele documente digitale în platformele guvernamentale (de ex. în SPV al ANAF).
Sisteme și documente similare există în multe țări.
În România și nu numai, unii văd „semnul fiarei” în aceste acte electronice. Au acuzat întâi pașaportul electronic, acum arată cu degetul către noua carte de identitate electronică (CIE). Se discută deja despre o idee implementată deja în alte țări, și anume unificarea tuturor actelor (card de sănătate, permis auto, carte de identitate etc.) într-un singur card electronic.
Estonia este considerată lider mondial în digitalizare. Cartea de identitate electronică estoniană permite autentificare online, vot electronic, semnătură digitală și acces la majoritatea serviciilor publice. Ea servește ca permis de conducere, card de sănătate și certificat de asigurări sociale.
Belgia utilizează un eID care conține informații de identitate, certificate digitale și este folosit la semnarea documentelor, autentificare în instituții și plăți către stat.
Germania a introdus nPA (neuer Personalausweis), un card electronic de identitate ce permite autentificarea sigură pe platforme online și este compatibil cu sistemele europene.
India, deși nu este în UE, are sistemul Aadhaar: este o identitate digitală biometrică unică folosită pentru accesarea serviciilor sociale, bancare, fiscale și de sănătate.
Există argumente oficiale în favoarea documentului electronic unic.
Simplificarea interacțiunii cu instituțiile publice - un singur document reduce birocrația și elimină necesitatea de a deține și actualiza mai multe carduri fizice.
Securitate sporită - prin utilizarea criptografiei moderne și a datelor biometrice, un document integrat poate reduce semnificativ riscul de falsificare sau utilizare abuzivă.
Acces rapid la servicii - oameni pot accesa o gamă largă de servicii publice sau private prin autentificare unică (single sign-on), eliminând parole și formulare repetate.
Costuri administrative reduse - un singur document implică un lanț logistic mai simplu, ceea ce se traduce în economii pentru stat și pentru cetățean.
Interoperabilitate europeană - un document digital unic, compatibil cu standardele europene (eIDAS), facilitează mobilitatea cetățenilor în UE și accesul la servicii transfrontaliere.
Pandemia de Covid a adus în discuție unele condiționări ale libertăților și drepturilor individuale și ale accesului la servicii publice. Cei ce nu aveau „certificatul verde” (printre care și cei ce refuzau vaccinarea) aveau acces limitat în anumite locuri. Nu doar în România, ci la nivel internațional. Oamenii erau șantajați să se vaccineze – altfel își pierdeau locurile de muncă.
Acești pași progresivi par să conducă în direcția implementării unui sistem digital unic, în care individul este identificat după un număr. Odată realizat acest sistem, totul se desfășoară exclusiv prin el (încasarea unui salariu, toate plățile, accesul la serviciile medicale, interacțiunile cu autoritățile...) și cine nu este în sistem nu va putea face nimic din toate acestea. De asemenea, drepturile sau permisiunile pe care le vei avea în sistem vor putea fi condiționate de anumiți factori care vor arăta dacă ești sau nu un „bun cetățean” (vaccinarea ar fi doar un exemplu).
În Europa, autoritățile locale sunt subordonate unor autorități supra-naționale – așa-zisa „Uniune Europeană” – care dictează liniile generale de politică națională. La nivel general, și America de Nord se mișcă la unison.
Astfel, un viitor sistem digital centralizat va putea fi monitorizat foarte ușor de o autoritate supra-națională, care va reuși prin autoritățile locale să impună condiții de acces fiecărui individ. Pașii concreți pe care i-am menționat mai sus și care se desfășoară la nivel internațional sunt etape pregătitoare ale unui viitor mai apropiat sau mai îndepărtat în care, dacă nu ești în „sistem”, nu poți face nimic; pur și simplu nu exiști.
Această viziune a fost și este susținută de duhovnici de frunte ai României și nu numai, care au afirmat că primirea unor acte cu cip având înregistrate date personale este o avanpremieră a însemnării drăcești despre care citim în cartea Apocalipsei a Sfântului Ioan. Nu eliberarea de acte biometrice în sine ar reprezenta însemnarea menționată în Sfânta Scriptură, ci ea este doar un preludiu.
În viitor, după o vreme de la generalizarea cardului electronic unic, se va constata că acesta se poate fura sau pierde sau clona. Autoritățile, care întrețin constant sperietoarea cu „amenințarea teroristă”, vor spune că e mai bine ca acel cip să fie la purtător în așa fel încât să nu poată fi furat, uitat sau pierdut.
Există astăzi sisteme de identificare prin citirea amprentelor. Pui mâna pe un dispozitiv de citire și ți se verifică identitatea. Nu mai ai nevoie să te cauți prin buzunare – doar pui palma și totul e gata. Secțiuni ale unui sistem global există deja, numai că nu sunt integrate între ele.
Nu e greu să ne imaginăm argumentele oficiale pentru trecerea de la cardul electronic unic la cipul la purtător (sub piele). Pe lângă cipul la purtător, există deja tehnologia identificării după iris (retină). Nu mai e nevoie de cip, dar identificarea duce tot la datele personale dintr-un sistem informatic centralizat. În unele țări, cărțile de identitate electronice conțin scanarea irisului.
Probabil că Sfântul Ioan, când a avut descoperirea pe care a redat-o în cartea Apocalipsei, a văzut oameni care puneau mâna pe ceva și oameni care puneau fruntea pe ceva și obțineau acces. Așa cum am arătat, ambele sisteme există deja în lume, dar folosite la scară limitată.
Introducerea tuturor oamenilor în calculator și digitalizarea tuturor procedurilor, și impunerea de către autorități a unor condiții înseamnă controlul individului. Dacă nu vei fi în sistem, nu vei putea face nimic. Nu te vei putea angaja pentru că angajatorul nu-ți va găsi datele în sistem și nu te va putea plăti, nu vei beneficia de servicii medicale, nu vei putea vota, nu vei putea interacționa sub nicio formă cu autoritățile. Vei fi „invizibil”. Nu vei exista. Și dacă vei fi în sistem, vei avea acolo un anumit status, cu un set de permisiuni (de exemplu, în funcție de vaccinuri sau de alte lucruri pe care le-ai făcut sau nu). În funcție de asta, unele libertăți îți vor fi limitate. Asta a văzut Sfântul Ioan în descoperirea sa.
Pașii mici, dar constanți, care se fac în toată lumea în direcția digitalizării și centralizării tuturor datelor personale, sunt pentru creștini un indiciu privind îndeplinirea profeției Sfântului Ioan. Nu vom putea opri această evoluție, însă putem să luăm aminte la ea și să ne pregătim pentru ce va urma.