Semnul fiarei

Documentele electronice, semnul fiarei?

Periodic, anumite anunțuri sau acțiuni ale autorităților inflamează mediile și site-urile ortodoxe, unde nu puțini credincioși atrag atenția că avem de-a face cu implementarea „semnului fiarei” menționat în cartea Apocalipsei:

Ea [fiara] îi silește pe toți, pe cei mici și pe cei mari, și pe cei bogați și pe cei săraci, și pe cei slobozi și pe cei robi, ca să-și pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte, încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei. (Apoc. 13:16,17)

În capitolul 13 din cartea Apocalipsei este vorba despre o „fiară” puternică și înfricoșătoare, care se ridică „din mare” și care ajunge să stăpânească peste multe popoare. Această „fiară” îl hulește pe Dumnezeu și îi prigonește pe Sfinții lui Dumnezeu. Ea face minuni mari și îi face pe mulți să creadă în ea. Cumva, această „fiară” îi determină pe toți, indiferent de statut social sau de altă condiție, să primească pe mână sau pe frunte un „semn”, fără de care nu vor mai putea primi sau da bani.

Am pus între ghilimele cuvintele fiară, mare și semn, întrucât de-a lungul timpului au existat felurite interpretări – ce este această „fiară”, ce este „marea” din care se ridică ea și cel de „semn” ar fi acela pe care îl impunea ea tuturor.

Venind în zilele noastre, societatea în care trăim prezintă anumite evoluții care, de-a lungul timpului, par să îi fi ușurat omului viața și interacțiunile în societate. Astăzi ne primim salariul într-un cont bancar; nu mai stăm să numărăm bănuți și să umblăm cu ei prin buzunare. Într-o mare măsură, banii noștri sunt electronici; plătim cu cardul și transferăm bani dintr-un cont în altul. La momentul lansării cardurilor bancare, mulți din țara noastră au văzut în ele „semnul fiarei”.

La medicul de familie, intrăm în „sistem” și suntem identificați în baza altui card și/sau a unui cod (CNP). La fel, în interacțiunile cu autoritățile, suntem găsiți în „sistem” pe baza codului personal.

Mai recent, folosim pașapoarte care conțin în formă electronică anumite date personale ale noastre. Nu demult, autoritățile din țara noastră anunțau că și cărțile de identitate vor deveni electronice, lucru existent deja în alte țări. Și în aceste acte biometrice au văzut mulți „semnul fiarei”.

Vedem că tot mai multe acțiuni și interacțiuni sociale ale noastre sunt în format electronic și au la bază un număr personal (CNP). De asemenea, în România și pretutindeni se poate observa o tendință de unificare a tuturor datelor personale, de aducere a lor într-un sistem informatic unic unde, evident, ne vom identifica pe baza aceluiași număr personal.

Pandemia de Covid a adus în discuție anumite condiționări ale libertăților și drepturilor individuale și ale accesului la servicii publice. Șeful Departamentului pentru Situații de Urgență (România) afirma că este posibilă, în unele țări, discriminarea celor ce refuză vaccinarea, aceștia putând avea limitat accesul la anumite bunuri, locuri sau servicii. Însă cartea Apocalipsei nu a fost scrisă doar pentru țară, ci pentru o regiune mai mare sau chiar pentru întreaga lume; nu trebuie să considerăm că o acțiune locală reprezintă neapărat împlinirea unei profeții globale din această carte.

Totuși, pașii graduali care au loc în România și în alte părți par să conducă într-o direcție unică: implementarea unui sistem digital centralizat, în care individul este identificat după un număr. Totul se desfășoară prin intermediul acestui sistem (încasarea unui salariu, tot felul de plăți, accesul la serviciile medicale, interacțiunile cu autoritățile...) și cine nu este găsit în sistem nu poate face nimic din toate acestea. De asemenea, accesul sau statutul din sistem s-ar putea să fie condiționat la un moment dat de îndeplinirea unor condiții, ca „bun cetățean” (vaccinarea ar fi doar un exemplu).

Se poate vedea că cel puțin în Europa, autoritățile locale sunt subordonate unor autorități supra-naționale – așa-zisa „Uniune Europeană” – care dictează liniile generale de politică națională. La nivel general, și America de Nord se mișcă la unison.

Astfel, un viitor sistem digital centralizat ar putea fi monitorizat foarte ușor de o autoritate supra-națională, care ar reuși prin autoritățile locale să impună condiții de acces fiecărui individ. Pașii concreți pe care i-am menționat mai sus pot fi văzuți sau chiar sunt etape pregătitoare ale unui viitor mai apropiat sau mai îndepărtat în care, dacă nu ești în „sistem”, nu poți face nimic; pur și simplu nu exiști.

Această viziune a fost și este susținută de duhovnici de frunte ai României care au afirmat la un moment dat că primirea unor acte cu cip având înregistrate date personale este o avanpremieră a însemnării drăcești despre care citim în cartea Apocalipsei. Nu eliberarea de acte biometrice în sine ar reprezenta însemnarea menționată în Sfânta Scriptură, ci ea este doar un preludiu.

Părintele Iustin Pârvu de la mănăstirea Petru Vodă a fost prima voce cu greutate care a tras un semnal de alarmă. Credincioșii au luat aminte atunci și la opoziția fermă manifestată de creștinii din Grecia și Serbia.

Evident, din rea-voință, mass-media creștinofobă a răstălmăcit mesajul duhovnicilor și a scris cu litere mari că „popii îl văd pe Satana în pașapoartele biometrice”. Nu comentăm această răstălmăcire pentru că este la un nivel de inteligență sub zero.

Există argumente logice ale centralizării tuturor datelor personale într-un sistem unic.

Astăzi există mai multe sisteme individuale – autorități, administrațiile financiare, autoritățile medicale, bănci... – sisteme care nu sunt corelate între ele. Uneori trebuie să bați la mai multe uși ca să obții o hârtie necesară în altă pare. Datele sunt informatizate deja, dar ele nu sunt încă într-un sistem unic. Tehnic, nu e greu. E nevoie doar de investiție în echipament și timp.

Având o carte de identitate electronică și un card de sănătate electronic sau un alt tip de document electronic, întrebarea firească va fi: De ce mai multe și nu unul singur? De aceea, din motive de conveniență, securitate, anti-terorism și alte sloganuri, se va tinde spre unificarea datelor personale, medicale și financiare, pentru un statut complet al persoanei într-un sistem unic. Această cumulare se va face la nivelul unui cip la purtător care va stoca toate informațiile personale.

Apoi cineva va sesiza o altă problemă (care există deja punctual): actul unic cu cip se poate pierde sau uita pe undeva. În plus, autoritățile, care întrețin permanent sperietoarea cu „amenințarea teroristă”, vor spune că e mai bine ca acel cip să fie la purtător în așa fel încât să nu poată fi furat, uitat sau pierdut.

Există deja sisteme de identificare prin citirea amprentelor. Pui mâna pe cititor și ți se verifică identitatea. Nu mai ai nevoie să te cauți prin buzunare – doar pui palma și totul e gata. Secțiuni ale unui sistem global există deja, numai că nu sunt corelate încă între ele.

Această viziune este susținută și de Texe Marrs, specialist în electronică si comunicații, fost ofițer în armata SUA și profesor asistent timp de 5 ani la Universitatea din Austin, unde a ținut cursuri despre politica americană de apărare și sisteme de arme strategice. În cartea sa, Proiectul L.U.C.I.D., tradusă și în română și scrisă într-o vreme când la noi în țară abia apăreau primele servere web, autorul dovedește că a înțeles bine direcția în care se îndreaptă folosirea noilor tehnologii din comunicații și control:

1. Crearea de imense baze de date, la început independente, dar ulterior interconectate.

2. Centralizarea informațiilor furnizate de bănci, agenții guvernamentale, hypermarketuri, Fisc, Poliție, Poștă, benzinării etc.

3. Împânzirea lumii cu camere video de supraveghere

4. Televiziunea interactivă

5. Interceptarea convorbirilor telefonice, a SMS-urilor, emailurilor și a traficului de internet

Pe lângă cipul la purtător (sub piele), mai există o posibilitate, conformă și ea cu cele scrise de Sfântul Ioan în cartea Apocalipsei.

Există cititoare care identifică persoanele nu după amprenta mâinii, ci după retină. Îți apropii ochii („fruntea”) de un dispozitiv și apar datele tale. În varianta aceasta nu mai e nevoie de cip, însă e vorba tot de date personale într-un sistem informatic centralizat. În unele țări, cărțile de identitate electronice conțin deja scanarea irisului.

Probabil că Sfântul Ioan, când a avut descoperirea, a văzut în ea oameni care puneau mâna pe ceva, gest care le dădea acces la ceva, și oameni care puneau fruntea pe ceva și obțineau acel acces. În ambele cazuri, e vorba de sisteme deja existente, dar folosite la scară limitată.

Introducerea tuturor în calculator și operaționalizarea tuturor procedurilor, și impunerea de către autorități a unor condiții înseamnă controlul individului. Dacă nu ești înregistrat, dacă nu ai datele în sistem, nu poți face nimic. Nu doar că nu ai bani, dar tu însuți, ca persoană, nu exiști. Asta a văzut Sfântul Ioan în descoperirea sa.

În concluzie, nici unul dintre pașii individuali menționați mai sus nu reprezintă „semnul fiarei”, ci mai degrabă acest „semn” este o sumă de pași care încet-încet îl aduc pe fiecare om la o postură în care poate fi forțat să accepte anumite lucruri dictate de autoritățile mai mult sau mai puțin naționale – „fiara”. Acesta este un motiv suficient ca un creștin să se opună pe cât poate fiecărui pas care conduce către o asemenea stare de fapt.

Credința noastră Apologetică