Autor
La fel de geniali și de vulnerabili. Generația „cyber”. Prelungiri umane ale soft-urilor de calculatoare, teleportați în fața televizoarelor și născuți prin cezariene într-o lume „high-tech”. Sunt cool, sunt trendy, sunt copiii copiilor crescuți cu cheia de gât.
În loc de șnur pentru cheie, de gât le atârnă firele de la căștile pentru iPod. Merg pe hub-uri și mănâncă junk-food. Unu din cinci, spun sondajele, a văzut deja un film erotic. Toți, fără excepție, au vizionat filme de groază. Cel mai important obiect din viața lor e televizorul. Zapează, mari consumatori de manele, telenovele și desene animate. „Portugaalia! Sa, sa, sa!” S-atât. Aici, pentru mulți din generația celor cu cheia de gât se întrerupe curentul.
SUPERMENI. S-au născut direct în pamperși și au fost vaccinați și împotriva bolilor care n-au atacat încă omenirea. Au mersul format de premergătoare, iar lumea-n care fac primul pas e un țarc supradimensionat. Au sterilizatoare, au filtre de apă, borcanele cu mâncare „bio” și detergenți speciali. Au olițe care cântă când primesc pișu și păpuși de sex masculin care urinează apă. Copiii de azi nu mai răcesc, fac viroze pulmonare. Își încălzesc mâncarea la microunde și au telefoane mobile 5G.
Sunt Spidermeni, Oameni Păianjeni și Captain America. Copiii de azi nu mai stau atârnați de fustele mamelor, zboară cu fetițele Power Puff și învață de la ele să dea cu pumnul. Croșeul de cap îl copiază de la Zizou.
Nu se mai joacă de-a v-ați ascunselea, merg la movieplex și la paintball. Nu se mai dau cu placa cu rulmenți, au placă, hoverboards și play-station.
MAMA-NATURA. Au acces la religie și la calculator. Dar umplu pub-urile, nu bisericile. Au site-uri speciale pe care încearcă să se cupleze, au whatsapp și entertainment virtual. Nu mai fac schimb de timbre, ci de mp3-uri descărcate de pe net.
Copiii de azi își cântă „happy birthday” la aniversări și-și fac party-urile la Mac. Au „after-school” și „supernanny”. Neînțelegerile lor cu părinții devin „reality-show”-uri și subiecte de interes național.
Copiii de azi nu știu ce vor, dar știu să ceară. Sunt independenți, sunt mândri și foarte ușor de rănit. Ca-n filmele cu van Damme, se aruncă în viață cu pieptu-nainte, fără veste antiglonț, și cad fulgerați la prima rafală. Se sărută franțuzește înainte de a avea buletin și țin Valentines Day și Halloween.
MANELE. Copiii de azi fac copii. Sau fug de-acasă când iau o notă mică la scoală. Uită să se mai întoarcă atunci când pleacă la pub. Au pașapoarte și visează bani. Spun că vor să devină căpșunari sau fotbaliști, iar idolii lor sunt Andra, Taylor Swift, Sponge Bob și Joker. Nu mai au timp să stea de vorbă cu părinții care muncesc zi-lumină pentru niște blugi mai bengoși. Dar se uită împreună cu ei la „Românii au talent”.
Televizorul cu cablu a devenit un părinte adoptiv de la care copiii învață astăzi libertatea de exprimare, agresivitatea și vulgaritatea. Violența și eroismul. Îmbogățirea și vedetismul. Sexualitatea și senzaționalul. Expresii de genul „Să trăiți bine!”, „Rușinică”, „Iubiți-vă mult” și „I'll be back”. Copiii de azi învață din reclame că primul joint e moca și că speranțele sunt gratis.
CATEGORII. Copiii de azi nu mai merg pe derdeluș să se dea cu sania. Au echipamente de schi și snow-board-uri. Nu mai merg cu colindul de sărbători, au dat plugușorul pe măștile „Scary” și sărbătoresc Halloween-ul. Ei n-au alergat niciodată cu picioarele goale prin praful ulițelor de la tară. Ei văd vaci pe „Animal Planet” și cred că natura e doar fiica înzestratei de la „Ciao Darwin” pentru care copiii din ziua de azi stau cu ochii lipiți de televizoare. Copiii de azi n-au uniforme și matricole școlare, au etichete sub care sunt prinși în statistici și rapoarte, ca exponatele din vechile insectare. Sunt copii indigo, copii de cristal, copii curcubeu. Copii dispăruți și copii abandonați în spitale. Copii cu dizabilități, copii – cazuri umanitare, copii traficați, copii infractori și copii abuzați fizic. Copii de bani gata, care pleacă în tabere la Disneyland și dau mâna cu Mickey Mouse. Și copii care n-au pus pe limbă, toată viața lor, un Chupa-Chups.
MOȘTENIREA. Frați de generație. Unii își trăiesc viața-n MTV style, alții frământă chirpici cu picioarele. Muncesc de la 12 ani pentru un ban în casă. Copii care-și poartă de grija unii altora, copii încuiați singuri în casă, care-și dau foc din neatenție și ard ca niște lumânări de seu. Copii de căpșunari, copii de șomeri și de disponibilizați, copii hrăniți din resturi de ajutoare sociale. Copii pe care-i trimit părinții la cerșit, cu un pui de câine în brațe, la fel de orfan.
Copii rătăciți din alte timpuri, cu cheia de gât, bâjbâind pe drumul spre casă. Sandvișul rece de pe masa din bucătărie, telecomanda, telefonul de verificare. Aceleași reguli, altă lume. Povestea merge mai departe.
ȘANSE. Sunt lângă tine, dar îi găsești doar dacă dai o căutare pe Google. Ei pot avea ceea ce noi nici nu știam să visam. Noi abia ne dezlipeam pașii de asfalt, ei vin pe lume cu aripile desfăcute pentru zbor. Dar, scrie cu steluță mică jos undeva, cerul pe care ar putea să facă lupinguri nu se vinde în rate doar cu buletinul.