Semnificația Mărțișorului la români

Anul Nou și Mărțișorul

Bogdan Mateciuc

În fiecare an, pe 31 decembrie, lumea „civilizată” sărbătorește încheierea unui an și începerea altuia nou. Momentul este marcat de pregătiri mai mult sau mai puțin elaborate, de vacanțe planificate din timp, de abuzuri culinare și bahice și, în general, de o amplă comoție între rude și prieteni.

La români, momentul este garnisit cu obiceiuri și colinde tradiționale, cum sunt Sorcova și Plugușorul, prin care oamenii sunt anunțați că „anul se înnoiește, plugușorul se pornește”, într-o atmosferă de „flori dalbe de măr”. Aceste tradiții sunt atât de împământenite, încât nimeni nu se întreabă ce plugușor sau arat ar putea porni pe 1 ianuarie și nici unde sunt acele flori dalbe de măr.

Nu se întreabă nimeni, așa cum nu se întreabă nici de ce SEPTembrie este luna a noua și nu a ȘAPTEA, OCTombrie a zecea și nu a opta, NOVembrie a unsprezecea și nu a noua, iar DECEmbrie a douăsprezecea și nu a zecea, după cum spune numele lor. Pentru că așa am apucat, ar putea răspunde unii.

Totuși, dacă decembrie este luna a zecea, după cum ne arată numele ei, atunci ianuarie este luna a unsprezecea iar februarie luna a douăsprezecea, iar Anul Nou începe la 1 martie. Un 1 martie care este mai indicat pentru „mâine anul se înnoiește” pentru că natura se trezește la viață, începe un nou ciclu agricol, înfloresc pomii și apar florile dalbe. Altfel, pe 1 ianuarie nu e nimic nou; totul e mort și înghețat.

Cu Anul Nou așezat, firesc, la 1 martie, sărbătoarea românească a Mărțișorului revine la menirea ei tradițională de început de an, nu de început de primăvară, așa cum au încercat să o acrediteze, stângace, etnologii moderni.

În Apus, Anul Nou a fost fixat pe 1 ianuarie abia în veacul al șaisprezecelea. Până atunci au existat mai multe date pentru această sărbătoare, printre ele și 1 martie. De altfel, unele popoare din afara Europei continuă să aibă anul nou în primăvară, existând o puternică asociere cu începutul unui nou ciclu de viață sau an agricol.

Strămoșii noștri, inclusiv geto-dacii, au împărtășit și ei această viziune asupra ciclului anual corelat cu succesiunea anotimpurilor, marcând începutul noului an cu sărbătoarea Mărțișorului. Tinerii umblau din casă în casă, vestind în toată comunitatea venirea noului an și începerea pregătirilor pentru noile munci agricole.

După mutarea începutului de an în mijlocul iernii, unele colinde au fost adaptate, atât cât s-a putut, prin introducerea unor referințe la iarnă: „Iarna-i grea, omătul mare, semne bune anul are.” Acestea însă stau alături de trimiteri la venirea primăverii și începerea anului agricol!

Deși Europa „modernă” a mutat începutul anului în iarnă, ea a păstrat, într-un mod ilar, vechile denumiri ale lunilor anului, care indică tocmai ordinea lor firească.

Astfel, când ne dăm unii altora mărțișoare pe 1 martie, firesc este să ne urăm La mulți ani și tot ce e mai bun în noul an.

Când s-a născut Domnul Iisus Hristos? Magazin istoric Credința noastră Apologetică