Educația sexuală în școli

Educația sexuală

Bogdan Mateciuc

În câteva rânduri în anii trecuți, Ministerul Educației și-a afirmat intenția de a introduce în programa de învățământ pentru anul școlar 2003-2004 cursuri de educație sexuală. De asemenea, există o serie de organizații foarte gălăgioase, majoritatea apropiate cercurilor de homosexuali, care militează pentru această „educație”. Foarte probabil, aceste cursuri ar fi copiate după cele predate în țările „cu tradiție”, ele urmând să producă astfel în rândul elevilor aceleași rezultate ca în țările de unde au fost preluate. O scurtă privire asupra roadelor așa-numitei „educații sexuale în școli”, așa cum transpar ele din statisticile oficiale, ne va ajuta să abordăm această chestiune cu mai multă responsabilitate.

În urmă cu peste 20 de ani școlile din Statele Unite începeau să uzurpeze autoritatea părinților și să predea o „educație sexuală” liberă de valori morale, oferind chiar indicații specifice despre folosirea contraceptivelor. Afirmând că părinții sunt incompetenți și că copiii au nevoie să fie informați despre cum să evite consecințele relațiilor sexuale (de exemplu, sarcinile nedorite și bolile cu transmitere sexuală), promotorii educației sexuale hedoniste au inițiat ceva care nu avea nici o legătură cu adevărata educație sexuală, creând de fapt o „condiționare sexuală”, adică o manipulare și o îndoctrinare. Programele erau predate inițial în ultimii ani de liceu, dar au fost apoi extinse și la clasele mai mici, ajungând până la grădiniță. Au avut nevoie de doisprezece ani de îndoctrinare sistematică pentru a-i infecta pe copii și pe adolescenți cu o concepție hedonistă despre viață și pentru a le schimba atitudinea și valorile creștine cu unele neo-păgâne, pe scurt, pentru a-i îndoctrina cu un umanism ateist. Așa cum arăta Randy Engel, expert în educație sexuală, în cartea ei Educația sexuală: Ultima Molimă (Sex Education: The Final Plague), acest sprijin pentru educația sexuală își are rădăcinile în mișcarea împotriva vieții și în malthusianismul sfârșitului de secol 19, propagate în secolul 20 de Margaret Sanger, fondatoarea organizației Planned Parenthood (“Familii planificate”). Această organizație este foarte activă astăzi în școlile din SUA și este afiliatul nord-american al IPPF (International Planned Parenthood Federation - Federația Internațională pentru Familii Planificate), care are reprezentante în aproape toate țările lumii.

În realitate, programele de educație sexuală hedoniste sunt folosite în multe școli din lume pentru a schimba valorile și atitudinile copiilor prin așa-numita „clarificare a valorilor”. În mod înșelător, aceste programe sunt numite „de creștere și dezvoltare umană”, „viață de familie”, „populație și dezvoltare”, „educarea populației”, toate fiind înrudite întrucât provin din aceeași sursă - IPPF (Federația Internațională a Familiilor Planificate) și afiliații ei, UNESCO (prin al său CRESALC) și de la alte instituții care promovează controlul nașterilor. Prin intermediul acestei îndoctrinări sexuale, ei îi învață pe copii și pe adolescenți:

- O nouă definiție a familiei și a rolului bărbatului și al femeii, potrivit mișcării homosexualilor și mișcării feministe.

- O etică depinzând de situație, adică un relativism moral, exprimat mai popular prin lozinca „fă ce vrei, atât timp cât nu deranjezi pe nimeni”.

- O concepție hedonistă despre sexualitate.

- O mentalitate anti-copii.

În aceste programe, ei prezintă băieți și fete dezbrăcați și activități sexuale de orice fel (inclusiv aberante - sodomie, zoofilie, prostituție, onanie, etc.), trezind în copii impulsuri sexuale și distrugându-le cumpătarea și inocenta. La toate acestea se adaugă indicații despre folosirea diferitelor metode contraceptive, inclusiv indicații despre avort, acestea fiind prezentate ca „responsabilitate sexuală”, în scopul desensibilizării lor în ceea ce privește natura intimă și sacralitatea sexualității. Asta se petrece în școlile din Statele Unite de peste douăzeci de ani, cu rezultate dezastruoase. De exemplu, în 1970, înainte de începerea educației sexuale în școli, numai o treime dintre adolescentele însărcinate erau singure; astăzi sunt singure două treimi. În acest sens, congresmanul William Dannemeyer scrie în cartea lui Umbră pe pământ că există o relație directă între sumele cheltuite de fiecare stat al SUA cu educația sexuală din școli și rata sarcinilor nedorite în rândul adolescenților. Statele care cheltui cele mai mici sume cu educația sexuală au și cele mai reduse statistici privind cazurile de sarcină.

Promotorii contraceptivelor pentru minori pretind că acestea ajută la reducerea cazurilor de sarcină la adolescenți. Totuși, un studiu privind tinerele singure, cu vârste între 15 și 19 ani și care au întreținut relații sexuale, arată că odată cu creșterea activității sexuale creste și posibilitatea de sarcină, deși ele folosesc în mod constant contraceptive. Ineficienta majorității contraceptivelor (în special la tineri) este principala cauză a acestui fenomen și, cu cât e mai mare numărul de tineri care folosesc contraceptive, cu atât e mai mare și numărul „accidentelor”, ceea ce duce la și mai multe avorturi. O treime din numărul total de avorturi care au loc anual în S.U.A. (aproximativ 1,5 milioane) au loc la tinere sub 18 ani. În ultimii 30 de ani au fost omorâți prin avort 35 de milioane de americani, adică o dată și jumătate populația României.

Expertul în probleme ale populației, Jacqueline Kasun, autoarea cărții „Războiul împotriva populației”, a studiat informațiile furnizate chiar de organizația Planned Parenthood și a ajuns la următoarea concluzie: „Statele Unite, care oferă acces la programe de controlul nașterii finanțate de guvern, înregistrează cele mai numeroase cazuri de sarcină în rândul adolescentelor - nașteri și avorturi”. Kasun arată că Statul California, care oferă minorilor contraceptive și întreruperi de sarcină fără consimțământul părinților și care alocă mai mulți bani decât oricare alt stat al SUA pentru contraceptive, înregistrează cele mai multe avorturi la adolescente și locul doi la cazurile de sarcină la adolescente.

Pentru a combate problema sarcinilor la adolescente, există clinici de stat în SUA (inclusiv în multe școli) care oferă minorilor consultații privind controlul nașterilor și chiar contraceptive gratuite, fără consimțământul sau cunoștința părinților. Foarte multe școli din SUA continuă să implementeze programe de educație sexuală care includ instrucțiuni despre folosirea contraceptivelor, vizând copii tot mai tineri, în ciuda faptului că toată lumea știe că aceasta e un adevărat dezastru.

Cei care continuă să promoveze aceste programe pretind că, oferind copiilor și adolescenților instrucțiuni detaliate despre actul sexual și despre cum pot fi evitate consecințele acestuia, ei îi învață pe tineri să nu întrețină relații sexuale (?!). E ca și cum ai spune că îi poți învăța pe tineri în detaliu cum se folosesc toate drogurile, le explici senzațiile plăcute generate de acestea, îi înveți cum să le folosească pentru a evita consecințele negative și după aceea speri că ei nu le vor folosi. Dr. Louise Tyrer de la filiala Planned Parenthood din New York recunoaște că mai mult de două treimi dintre avorturile care au loc anual în SUA sunt un rezultat al ineficientei contraceptivelor. Desigur, pe măsură ce ei vor continua să promoveze contraceptivele și să le pună la dispoziția tinerilor, va exista și mai multă promiscuitate, în special dacă se oferă și întreruperi de sarcină fără știrea părinților, asta în caz de eșec al contraceptivelor folosite.

Chiar Planned Parenthood, ale cărei materiale „educaționale” există în multe școli din lume, recunoaște într-o revistă proprie că „deși tot mai mulți tineri folosesc contraceptive și cu o mai mare persistentă ca mai înainte, totuși numărul de sarcini în afara căsătoriei continuă să crească.”

Profesorul Kingsley Davis, membru al consiliului de administrație al organizației pro-contracepție și pro-avort „Zero Population Growth” (Zero creșterea populației) a declarat: „Ironia e că creșterea numărului de nașteri nelegitime a avut loc exact atunci când utilizarea contraceptivelor era considerată mai respectabilă și mai generalizată”.

Nu este deci surprinzător că aceste programe hedoniste de educație sexuală (care includ instrucțiuni despre utilizarea contraceptivelor) sunt departe de orice valoare morală, distrug castitatea și modestia copiilor noștri și îi incită să întrețină relații sexuale premaritale. Acesta este motivul pentru care în SUA în fiecare an un milion de adolescente rămân însărcinate și 2,5 milioane de adolescenți contractează boli cu transmitere sexuală (BTS), care au ca rezultat sterilitatea și chiar decesul.

Recent, filiala locală a Planned Parenthood din Statul Massachusetts a inițiat o campanie de presiuni pentru a determina Consiliul Educațional al Statului să includă „educația sexuală” ca obiect obligatoriu de studiu în programa analitică. Practic, Planned Parenthood a solicitat ca educația sexuală să fie obligatorie în toate școlile de stat din Massachusetts.

Deși programele analitice individuale pot diferi de la o regiune la alta, „educația sexuală generală” include instrucțiuni despre prezervative și utilizarea lor, dispozitive și medicamente contraceptive, medicamente care induc avortul, avort și homosexualitate. Aceste programe pot eventual menționa și cuvântul „abstinentă”, însă doar pentru a discredita conceptul. Abstinenta nu este nicidecum recomandată ca standard al comportamentului sexual uman.

Deși Consiliul Educațional din Massachusetts a respins solicitările Planned Parenthood, aceasta nu a adus și închiderea cazului. După ce a eșuat cu presiunile la nivel de stat, Planned Parenthood intenționează să-și concentreze acum eforturile la nivel local, făcând presiuni asupra comitetelor școlare.

De unde obsesia aceasta a PP pentru programe obligatorii de educație sexuală? Să aruncăm o privire asupra componentei financiare a afacerii: în 1997-1998, membrii Planned Parenthood au beneficiat de un contract de 15.224 dolari pentru „instruirea” profesorilor din Boston în ale educației sexuale. Un raport intern al Planned Parenthood, ajuns în posesia unei organizații creștine, arată că „educația joacă un rol direct în crearea de clienți pentru clinicile de planificare familială ale PP filiala Massachusetts”, asigurând astfel „stabilitatea financiară a acesteia.”

Statisticile actuale demonstrează eșecul total al acestor programe, nu numai în Statele Unite, ci în lumea întreagă, în ceea ce privește reducerea cazurilor de sarcină sau a numărului de adolescenți activi sexual. În ultimii 20 de ani activitatea sexuală premaritală aproape s-a dublat la adolescenții din SUA (The Miami Herald, 5 ianuarie 1991). Statele Unite, tara cu cele mai multe contraceptive, inclusiv pentru minori și fără acordul părinților, înregistrează cele mai numeroase cazuri de sarcină la adolescente din lumea industrializată (International Dateline, septembrie 1991).

O altă țară industrializată în care educația sexuală a eșuat este Suedia, locul de naștere al „revoluției sexuale”. Mai întâi au fost introduse cursurile de educație sexuală în școli (între 1938 și 1988 - 51 de ani de educație sexuală). Apoi a fost legalizată contracepția, homosexualitatea și avortul. În 1955, din cauza numărului foarte mare de adolescente însărcinate și boli venerice, educația sexuală a devenit obligatorie, în 1975 guvernul oferind gratuit întreruperi de sarcină până în săptămâna a 18-a, indiferent de motiv. În lumina (întunericul?) acestei situații, un raport guvernamental din 1985 sublinia preocuparea și dezamăgirea autorităților privind liberalizarea sexuală din ultimii ani. Suedia a început să dea înapoi, așa cum vor trebui să facă și celelalte țări mai devreme sau mai târziu.

E trist că aceste greșeli s-au răspândit și în țările mai puțin dezvoltate și vin acum și în România, prin intermediul organizațiilor care promovează controlul nașterilor.

Nu putem vorbi de educație sexuală în școli fără a menționa organizațiile anti-viață și anti-creștine (gen Planned Parenthood) care promovează contracepția și avortul, inclusiv pentru minori fără cunoștința sau acordul părinților. Planned Parenthood a reușit să-și introducă materialele „educaționale” în multe școli din întreaga lume. Filosofia lor hedonistă și materialistă stă la baza majorității cursurilor de educație sexuală predate în școli. În plus, aceste cursuri au fost copiate de UNESCO, ale cărei programe sunt eufemistic denumite „educarea populației” și au aceeași filosofie ca Planned Parenthood.

Credincioși fondatoarei lor, Margaret Sanger, Planned Parenthood și afiliații lor din toate țările continuă să răspândească azi aceeași filosofie hedonistă și materialistă bazată pe umanismul ateist și relativism moral. Conform Planned Parenthood (PP), nu există valori absolute cum ar fi Cele 10 Porunci. PP le spune copiilor că sexualitatea nu implică deloc aspecte morale bune sau rele, ei trebuind pur și simplu să exploreze toate aspectele și să tragă singuri concluziile după aceea, chiar dacă acestea diferă de principiile morale pe care le-au învățat de la părinți. PP a definit familia ca fiind relația care există între doi oameni care trăiesc împreună, asemenea animalelor, definiție care așează relațiile homosexuale pe același nivel cu căsătoria naturală. În ghidul lor de educație sexuală, Planned Parenthood afirmă că valorile sunt principii și credințe pe care ni le creăm singuri și care se schimbă cu timpul, important fiind ca fiecare să decidă pentru sine care-i sunt valorile, indiferent de ce spun alții. Mesajul pe care îl transmite această organizație cursanților de la orele de educație sexuală este acela că fiecare persoană are dreptul să întrețină relații sexuale cu oricine și că partenerul depinde numai de preferințele sexuale ale persoanei în cauză.

Planned Parenthood îi învață pe minori că normele și considerentele morale au prea puțin de-a face cu sexualitatea. A le vorbi tinerilor despre sexualitate și contraceptive fără a le vorbi și despre morală înseamnă a-i face să-și piardă bunul simț și să vadă avortul ca o soluție în caz de eșec al contracepției.

Nu sunt împotriva faptului că tinerii trebuie să aibă informații despre relațiile sexuale, dar ceea ce se predă actualmente în școlile din Occident NU ESTE educație sexuală. Atât timp cât orice valori morale și de bun-simț sunt date la o parte, rezultatul este o degringoladă sexuală fără limite, iar statisticile vorbesc de la sine.

Mentalitatea libertină despre relațiile sexuale prinde tot mai mult teren și în România. Este la modă a eticheta castitatea și cumpătarea drept „principii învechite, de pe vremea bunicii.” În ceea ce privește credința, „eu am credința mea, în inimă”, dar Dumnezeul „din inimă” e atât de mic și de bine pitit, încât nici nu se mai vede.

Ce principii au avut însă bunica și bunicul? Ce viață au putut trăit ei, având asemenea principii ca bază?

Tuturor ne place să citim prin reviste relatări despre bătrânei care s-au căsătorit la 20, respectiv 18 ani, și care trăiesc și acum fericiți în nu-știu-ce sat, având 80-90 de ani. Copiii și nepoții vin mereu la ei de Crăciun, iar ei sunt mulțumiți că au trecut cu bine peste greutățile vieții.

Am vrea și noi să avem o căsnicie fericită ca a lor. Pe de altă parte, nu vrem să avem parte de povesti de genul celor citite în revistele „Povesti adevărate” sau „Povestea mea”. Așa ceva e un vis urât pentru oricine.

Cei doi bătrânei au avut o viață fericită tocmai pentru că s-au bazat pe acele principii considerate de noi azi ca „învechite”. Tinerii de azi ar vrea și libertinaj sexual, și fericire la maturitate și bătrânețe. Ori, așa ceva nu se poate. Cum îți așterni la tinerețe, așa dormi la maturitate.

Relațiile sexuale începute la vârste fragede, în afara căsătoriei, fac ca la momentul căsătoriei cei doi să nu mai aibă nimic intim de oferit unul altuia și nici acel sentiment al unicității căsniciei lor. „Ce fac cu tine am mai făcut și cu alta/altul.” Rezultatul e un plictis fatal și, în final, divorțul și permanenta goană după ceva nou.

Blazarea multor tineri din ziua de azi se datorează libertinajului practicat în toate aspectele vieții, libertinaj propovăduit și de așa-zisa „educație sexuală”. La 20 de ani ei sunt deja plictisiți de viață, caută senzații noi în droguri, alcool și experiențe sexuale aberante și, după ce totul devine „fumat”, sunt internați pentru boli psihice sau se sinucid.

Dumnezeu nu se lasă batjocorit: libertinajul practicat de om se întoarce împotriva lui. Dacă nu crezi în Dumnezeu nu înseamnă că El nu există. Negarea realității nu duce la anularea ei. Dumnezeu e tot acolo, iar libertinajul sexual e un continuu afront la adresa Lui. Mai devreme sau mai târziu cei care se conduc după principii „moderne” ajung față în față cu Dumnezeu și cu consecințele faptelor lor.

Dar ce e modern în a avea relații sexuale la 15 ani sau a trăi împreună fără a fi căsătorit? Acestea sunt lucruri vechi de când lumea. Modern și nou e cu adevărat a NU face ce face lumea de când se știe, iar Fiul lui Dumnezeu - Iisus Hristos - a venit tocmai pentru a ne arăta un nou mod de viață.

Credința noastră Apologetică