Ziua în care am fost cu toții „băieți de cartier”

Pe aici nu se trece

Bogdan Mateciuc, 5 iunie 2006

Parada homosexualilor prin Bucuresti și, de fapt, prin România, s-a produs încă o dată. Beneficiind de susținerea nedisimulată a lui Traian Băsescu și a Monicăi Macovei (ambii intervenind anul trecut pe lângă primarul Capitalei pentru a le da autorizație de manifestație), finanțați cu bani grei de la Uniune (un cadou de 700.000 USD primit anul trecut, care asigură finanțarea a încă cinci parade de acum încolo), homosexualii au încercat din nou să le râdă în nas românilor.

Agenda lor politică am aflat-o chiar de la ei: presiuni asupra autorităților și șantajarea lor cu tovarășa UE pentru adoptarea de legi pro-homosexualitate, indiferent de opinia majorității românilor. Florin Buhuceanu, unul dintre șefii homosexualilor, a declarat zilele acestea la un post tv că este conștient că într-un referendum românii ar vota împotriva acestor pretenții ale „minoritarilor”. Astfel, după părerea lui (ei?), e nevoie ca autoritățile să impună cu forța legalizarea căsătoriilor, adopțiile de copii de către homosexuali și educația pro-homosexualitate în scoli.

În replică la manifestările de promovare a homosexualității care devin tot mai obraznice de la an la an, românii au început să se trezească. Mai întâi, sâmbătă, 3 iunie, mai multe organizații și asociații ale societății civile s-au raliat la o veritabilă „ofensivă a normalității”, o campanie care vizează afirmarea și protejarea valorilor tradiționale românești, de esență creștină.

Acestea au organizat un Marș pentru Normalitate, inițiativă care s-a dovedit un succes, atât prin numărul de participanți peste așteptările organizatorilor, cât și prin reacțiile de adeziune ale bucureștenilor de pe margine. La manifestație au participat creștini din Bucuresti, dar și din tară - creștini ortodocși, catolici și protestanți, uniți într-un mesaj fără echivoc pentru autorități și Uniune: Nu permitem scârba acasă la noi și România nu tolerează homosexualitatea. Au fost și mesaje de natură politică, cei vizați fiind politicienii care, prin comportamentul lor servil față de Uniune, favorizează acțiunile de propagandă ale activiștilor homosexuali.

După amiază au ieșit în stradă „minoritarii”. Este interesant faptul că, deși pretind toleranță și acceptare, felul în care o fac - bărbați îmbrăcați în femei, comportându-se asemenea unor cocote scoase la reciclare - nu fac decât să atragă hazul românilor, nicidecum acceptarea. Din acest punct de vedere, cu cât mai multe parade, cu atât mai mult vor vedea românii cine sunt homosexualii cu adevărat.

Iată însă că, deși nu se anunța nici o acțiune de protest față de paradă, românii au avut plăcuta surpriză să vadă că bucureștenii nu sunt impasibili față de asemenea manifestări. În mod spontan, cetățenii de pe stradă s-au ridicat împotriva homosexualilor, dar și a Popoliției apărătoare de „minoritari”. Amintindu-și parcă brusc că au demnitate, românii au dat o palmă și „drepturilor omului” (identificate tot mai mult cu drepturile nelimitate ale homosexualilor), și „valorilor europene”, și Uniunii înseși.

Nu demult unionistul Tăriceanu anunța că e îngrijorat, săracul, că încrederea românilor în Uniune a scăzut cu zece procente. La mai mică! De aici și graba lui și a clicii de la putere să ne bage în Uniune. Probabil că ziua paradei homosexualilor a fost o zi neagră pentru unioniști. Sâmbătă, românii s-au pișat pe Uniune și pe „valorile” acesteia. Mesajul negrăit este evident: Nu avem nevoie de asemenea integrare și de asemenea valori europene. Stropii au sărit și pe Băsescu & Macovei.

La televizor, tinerii care țineau piept scutierilor aduși să-i păzească pe homosexuali s-au prezentat ca fiind „băieți de cartier”. Acțiunea lor spontană a fost însă de natură să le redea tuturor românilor demnitatea. Printr-o reacție ce se poate traduce prin „Pe aici nu se trece, perverșilor!”, băieții de cartier au transmis un mesaj important autorităților. Depinde de acestea dacă îl vor accepta sau nu. Oricum, și într-un caz și-n altul, ele tot vor plăti un preț.

Se poate observa că, în timp ce românilor li s-a refuzat posibilitatea unui referendum pe tema alipirii la Uniune, în timp ce ei sunt permanent mințiți în legătură cu ce implică această alipire de la 1 ianuarie 2007, politicienii nu mai ascultă de mult de cei care i-au votat. Ei ascultă exclusiv de directivele celor de la Bruxelles, îndeplinind cu exces de zel orice indicații prețioase sosite de acolo.

Din nefericire, puțini români văd întregul tablou, tablou din care fac parte și paradele de homosexuali. Ce se va întâmpla cu România? Își va ceda de bunăvoie suveranitatea, românii vor ajunge străini în țara lor în care se vor aplica legi străine, iar minoritari de tot felul le vor râde în nas pentru că acum e „democrație” și „suntem în Europa”.

Credința noastră Apologetică